Sarcina agriculturii este din ce în ce mai grea datorită faptului că trebuie să asigure satisfacerea cererilor unui consum de hrană din ce în ce mai ridicat. În condiţiile în care suprafeţele agricole scad ca urmare a activităţii agrare şi defavorabile a omului asupra ecosistemului, este necesar de menţionat faptul ca siguranţa alimentară a populaţiei globului, dar şi a ţării noastre depinde de aplicarea unei agriculturi raţionale, în care toate verigile tehnologice trebuie aplicate corect şi riguros. Calea cea mai eficientă pentru asigurarea resurselor de hrană ale omenirii este creşterea producţiei şi calitatea lor la hectar pe actualele suprafeţe de teren arabil. Noţiunea de calitate a produselor agricole face obiectul de cercetare în ultimele două decenii, în toate ţările, din ce în ce mai des. Din această cauză oamenii de ştiinţă au scopul de a efectua cercetări ştiinţifice pentru a crea soiuri precoce, cu o productivitate alimentară şi furajeră înaltă, rezistenţă majoră la boli, vătămători, secetă şi a îmbunătăţi calitatea soiurilor existente. În cercetările noastre, ca obiect de studiu a fost utilizată cultura soia. Se cunoaşte că soia este una dintre cele mai vechi plante de cultură, care face parte din grupa leguminoaselor pentru boabe, a căror caracteristică principală în primul rând este conţinutul ridicat al boabelor în substanţe proteice superioare din punct de vedere calitativ al proteinelor de cereale şi grăsimi. În al doilea rând, soia are o importanţă fitotehnică prin simbioza cu bacteriile fixatoare de azot din genul Rhisobium contribuind la creşterea fertilităţii solului astfel încât în agricultura biologică fiind posibilă reducerea însemnată a îngrăşămintelor cu azot, prin care se poate evita poluarea cu nitraţi ai pânzei de apă freatică, dar în acelaşi timp şi realizarea unor economii de energie convenţională, fiind cunoscut faptul că îngrăşămintele cu azot sunt energofage. În experienţele efectuate în cadrul Institutului de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM a fost utilizată mutageneza indusă cu razele gamma la cultura de soia, obţinânduse generaţiile M3 – M6 (2012). În rezultatul efectuării observărilor fenologice pe parcursul perioadei de vegetaţie şi analizei de laborator după recoltare s-au selectat forme mutante din generaţiile M4– M6 care s-au evidenţiat de martor după următoarele caractere, ca: durata perioadei de vegetaţie (115-125), înălţimea plantei (37.2-58.4 cm), numărul de lăstari (1-3), numărul de internoduri (9-13), masa 1000 boabe (105.57- 135.5 g), forma boabelor (ovale sferice , ovale alungite) şi culoarea boabelor (galben, galben-palid, galben cu nuanţă bej şi galben cu nuanţă negru). Cele mai evidente deosebiri între formele selectate au fost observate spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, cînd diferenţele de decurgere a principalelor procese de creştere şi dezvoltare se puteau observa vizual, prin contrastul între forme după înălţimea lor, talia plantei, culoarea plantelor, care se aflau la diferite etape de maturizare. Este necesar de remarcat faptul că caracterele cantitative şi calitative la soia ca şi la toate culturile agricole depind în mare măsură de condiţiile climaterice ale anului şi se caracterizează printr-o anumită variabilitate genotipică specifică pentru fiecare formă în parte. Deci, în rezultatul utilizării mutagenezei experimentale induse cu gamma raze la soia în generaţiile M3 – M6 au fost obţinute forme mutante cu un spectru larg de variabilitate a caracterelor valoroase comparativ cu martorul: precocitate, talia plantelor, numărul de ramificaţii, înălţimea de inserţie a primei păstăi, numărul de păstăi, numărul de boabe în păstăi, forma şi culoarea lor. Formele mutante obţinute cu astfel de caractere prezintă un material iniţial preţios şi important în ameliorarea culturii de soia pentru Republica Moldova.