Graficianul Dumitru Trifan (1937–1997) face parte din pleeada artiștilor plastici moldoveni căreia îi aparțin Emil Childescu, Alexandr Hmelnițki, Alexei Grabco, Ion Daghi, absolvenți ai Școlii Republicane de Arte „I.Repin” (actualul Colegiu Republican de Arte Plastice „A. Plămădeală”). După finisarea studiilor urmați de câțiva ani de activitate la Fabrică de Lactate în calitate de ilustrator, artistul va lucra ca pictor-ilustrator la săptămânalul „Cultură”, apoi din 1977 până la sfârșitul vieții (1997) – la „Literatura și arta”. În anii de avânt al renașterii naționale Dumitru Trifan a fost apreciat drept caricaturistul de forță din Republica Moldova, care a oglindit în grafica satirică confruntările de opinii în societatea basarabeană. Graficianul a ilustrat un mare număr de cărți de literatură de difertit gen. Creația grafică a lui Dumitru Trifan are multe tangențe cu arta actorului, regizorului, scenaristului de filme și artistului plastic român Ion PopescuGopo. „Omulețul” în desenele animate a lui Ion Popescu-Gopo este personajul nud schițat din câteva linii, care interpretează destul de complet problemele lumii contemporane. În multiplele sale caricaturi și ilustrații Dumitru Trifan a reușit să reflecte viața omului basarabean, prin găsirea stilisticii proprii, care datorită preciziei plastice și stilizării decorative poate fi asociată cu colajul. Însă este vorba despre desenele create foarte fin cu vârful celei mai subțiri pensule. Rafinamentul tehnic liniar al negrului pe alb și al reprezentărilor policrome din grafica de carte a lui Dumitru Trifan amintesc totodată și arta maeștrilor cehi și polonezi din perioada anilor 1950-1970. Finețea plasticii liniare, laconismul și operarea dezinvoltă cu efectele spațiale de configurare decorativă a clarobscurului denotă trăsăturile specifice ale operelor artistului.