Simbolismul poetic al cântecelor populare a atras atenţia oamenilor de ştiinţa încă în sec. al XIX-lea. Actualmente un interes deosebit prezintă lucrările lui S. G. Lazutin, P. P. Cervinskii, T. M. Akimova, A. V. Gura ş. a. Cercetătorii simbolismului textelor folclorice susţin că concentrarea semnificaţiilor etnoculturale atinge un maxim precis în textele folclorice, în timp ce aceste texte în sine sunt mesaje complex codificate. Este accentuată importanţa luării în consideraţie a modurilor de divizare a lumii pe verticală (S. E. Nikitina). Viziunea umană asupra lumii depinde atât de condiţiile reale ale vieţii, cât şi de reprezentările ordinii mitologice. Folclorul este o reflectare deplină a stereotipurilor populare de conştiinţă, fapt confirmat de datele obţinute în procesul analizei noastre. Pe baza exemplelor din materialul cules de autor în satele ruseşti din Republica Moldova și a cântecelor cuprinse în culegeri, este analizată simbolistica spaţiului şi a componentelor sale (drum, câmp, marginea satului, pădure, râu, mare etc.) şi este elucidat specificul acesteia. De exemplu, pădurea este legată de cel de-al doilea element al opoziţiei arhetipale al nostru – străin. Faţă de grădină, aceasta este, pe de o parte, un spaţiu străin, exterior, separat de spaţiul nostru, iar pe de o altă parte, ea însăşi acţionează uneori ca un spaţiu intermediar, de tranziţie, serveşte ca o graniţă între acele două spaţii, un intermediar între om şi forţa malefică a altcuiva. Constantele ontologice, dintre care una este spaţiul, îndeplinesc cele mai importantă condiții pentru existenţa umană. După cum a arătat analiza noastră, atitudinea persoanei faţă de această constantă este factorul determinant în înţelegerea spaţiului de sorginte folclorică: spaţiul poate fi stăpânit şi nedezvoltat, structurat şi nestructurat, închis şi nelimitat, potenţial periculos şi controlat de om. Spaţiul în textele folclorice nu apare ca ceva abstract, ci este plin de semnificaţii importante pentru viaţa omului.