La etapa contemporană, științe precum teoria artelor, etnologia, antropologia, sociologia, teoria comunicării ș.a., propun metode și tehnici de receptare, valorificare inter-, trans- și multidisciplinare ale discursului cultural. În strânsă legătură cu contextualitatea (socială, ideologică, culturală) și, respectiv, cu schimbările de paradigmă, se reliefează anumite perspective de abordare a diverselor tipuri de discursuri. Astfel, categoria memoriei contribuie actualmente la afirmarea unei noi paradigme în cercetările umanistice – memoria culturală, după J. și A. Assmann, arta ca medium al memoriei, aceasta continuând o altă paradigmă ce se referă la comunicarea culturală – intermedialitatea, un mod de interacțiune a artelor și a altor medii de comunicare într-un singur discurs cultural. Evidențiem rolul intermedialității în structurarea unui text artistic: „pictura verbală” în textul dramaturgic, teatralitatea și/sau muzicalitatea prozei, precum și alte aspecte ale interferenței și interacțiunii artelor și mediilor, devenite actuale în relevarea caracterului „poliglot” și polisemnificativ al culturii în general și al discursului artistic în special. un rol important îi revine, desigur, specificității viziunii artistice a individualității creatoare în procesul de reprezentare și interpretare a lumii prin mijlocirea relațiilor intratextuale și interdiscursive.