De mai multă vreme, săgețile Černogorovka-Novočerkassk se află în atenția arheologilor, atât din punct de vedere tipologic-formal (fiind uneori interpretate ca indicator „etno-cultural”), cât și datorită relevanței lor cronologice sau ca indicator de statut social. Prezența lor în unele morminte „prescitice”, uneori împreună cu piese de harnașament și/sau cu alte categorii de arme, a servit ca argument fie pentru ideea existenței în stepele est-europene a unei elite de „războinici cimmerieni”, fie, într-o formulare mai neutră, a unei „caste de călăreți războinici”. În general, s-a acordat mai multă atenție situațiilor în care săgețile (eventual, alături de alte arme) sunt asociate cu piese de harnașament. Există, totuși, situații când săgețile reprezintă singura categorie de arme în mormintele Černogorovka-Novočerkassk. De asemenea, pot fi observate unele diferențe între bazinele Nistrului și Niprului, pe de o parte, și zonele mai estice ale stepei est-europene, pe de altă parte, în ceea ce privește asocierea armelor, în general, și a săgeților, în special, cu piesele de harnașament. Plecând de la aceste constatări, ne-am propus să verificăm ipoteza unei specializări funcționale a vârfurilor de săgeți. Din înserierea săgeților și raportarea acesteia la alte categorii de material a rezultat, într-adevăr, relevanța cronologică a săgeților, dacă folosim la înseriere o tipologie formală „fină”. Dacă utilizăm însă o ordonare „grosieră”, funcțională a acestora, imaginea generală ar putea deveni una ceva mai complicată decât cea a „elitei” sau „castei de călăreți războinici” care a dominat stepa est-europeană. Cu titlu de ipoteză, propunem, alături de tipologia formală a săgeților Černogorovka-Novočerkassk, o interpretare funcțională a acestora, eventual în termeni de „săgeți pentru luptă” și, respectiv, „săgeți pentru vânătoare”. Ceea ce ar putea, eventual, scoate în evidență și alte statute, precum cel de „vânător”, în afară de cel de „călăreț războinic”.