Unul dintre obiectivele predării unei limbi străine este formarea competenţelor comunicative şi anume dezvoltarea capacităţilor de comunicare orală şi scrisă într-o limbă străină în situaţii reale de comunicare. Dintre subcompetenţele de bază, părţi structurale ale competenţei comunicative, sînt evidenţiate subcompetenţele lingvistică şi socio-culturală care se formează concomitent. Evident, pentru formarea competenţei lingvistice este necesară asimilarea unor cunoştinţe ce ţin de sistemului lingval, adică cunoştinţe de fonetică, lexicologie, gramatică, precum şi formarea competenţelor de utilizare a lor în discurs. În formarea acestei subcompetenţe are loc dialogul culturilor, care se realizează în procesul de asimilare de către studenţi a valorilor culturale exprimate prin limba pe care o studiază şi compararea cu valorile proprii, precum şi familiarizarea cu realiile culturale, istorice, sociale ale ţării respective. Anume în segmentul semnificativ al limbii (în lexic şi frazeologie) se conţine tabloul lingvistic al lumii etniei respective, care constituie fundamentul stereotipurilor culturale. În articol este descris modul în care se formează competenţele socio-culturale în procesul predării gramaticii funcţionale în grupele de traducători. Formarea competenţelor este asigurată prin utilizarea textelor relevante sub aspect cultural, social şi istoric.  

One of the main tasks in teaching foreign languages is to develop communicative competence, that is, abilities of oral and written communication in a foreign language in real situations of interaction. In our opinion, the most important parts of the communicative competence is the linguistic and sociocultural components, we think that their formation in the process of teaching should take place simultaneously. It’s natural that in order to develop the linguistic subcompetence the student should acquire the knowledge of the language system, i.e., phonetics, lexis, grammar, and master the skills of using them in verbal communication. At this stage we may observe the cultural dialogue which is realized in the process of mastering the values of another culture, means of their verbalization compared with the native language, and also the social, cultural and historic realia of this country. It is in the content part of the language (mainly in lexis and phraseology) that the language picture of the world is presented, which becomes the basis of all stereotypes.  In this paper we show how the sociocultural competence is developed in the course of teaching functional grammar to future translators and interpreters. This becomes possible due to the use of texts devoted to the historic, cultural and important social issues, which allows the students to acquire the knowledge of historic and cultural facts and ethnocultural concepts.