Valorifi carea patrimoniului etnocultural în educația tinerei generații prezintă o prerogativă a noilor politici educaționale și culturale aplicate în sistemul de învățământ actual. Tipul de învățământ care prin strategii și acțiuni concrete este focalizat spre educația unei generații capabile să se integreze într-o lume diversă. Această incluziune are succes în momentul când tinerii ar conștientiza apartenența și identitatea lor culturală, valoarea patrimoniului material și spiritual al colectivității din care fac parte și nu în ultimul rând creșterea capacității acestora de a păstra și transmite generațiilor viitoare acest tezaur. Necesitatea valorifi cării componentelor patrimoniului spiritual în educația tinerei generații reiese din următoarele argumente: studierea elementelor de patrimoniu în cadrul disciplinelor școlare și universitare ajută la îmbogățirea culturii generale a tinerilor, respectiv asigură informarea lor pe mai multe nivele de cunoaștere; importanța educării tinerei generații în cadrele unei gândiri sănătoase sub aspect moral, etic și social; necesitatea stabilirii raporturilor solide între generații; pregătirea pentru viață prin intermediul exemplelor de învățăminte ce au reglementat viața tinerilor din deceniile precedente. Educarea prin intermediul componentelor de patrimoniu poate fi realizată nu numai în cadrul instituțiilor de învățământ, dar și în cadrul comunității, familiei. În acest sens exemplifi căm cu următoarele acțiuni. Reactualizarea și promovarea sărbătorilor și tradițiilor autentice în rândul tinerilor, precum Dragobetele, în loc de Sf. Valentin; organizarea într-o formă actuală a hurdughiei ca instituție de instruire și divertisment pentru băieți, a șezătorii pentru fete, susținerea horei satului ca moment de cunoaștere și întâlnire a tinerilor ar fi utile în vederea diminuării dependenței față de rețelele de socializare, pregătirea tinerilor pentru viață și familie, formarea unor personalități cu verticalitate valorică și cetățenească ș.a. Comunitatea prin intermediul instituției sociale Gura satului, personalizată astăzi și în autoritatea părinților, are un rol important în monitorizarea, ordonarea, educarea comportamentului și atitudinii tinerei generații. Aceasta tinde să fi e realizată în limitele unor norme morale care să se conformeze anumitor aspecte ale vieții. Valorifi carea componentelor patrimoniului spiritual ar avea succes doar prin racordarea acestora la noile realități. De asemenea, acestea să fi e aplicate într-o formă spectaculară, originală, ca să cucerească tinerii, să le sensibilizeze atenția și să-i convingă că substratul comportamentului, mentalității lor, conceptele despre viață – conștient sau inconștient – sunt conturate și constituite din reguli și modele transmise din generație în generație.