Despre fenomenul foametei din primii ani postbelici s-a scris mult. Primele informaţii publicistice despre situaţia reală a românilor basarabeni sub ocupaţia sovietică au apărut la finele anilor ‘80 ai secolului trecut, odată cu declanşarea mişcării de eliberare naţională şi prăbuşirea ireversibilă a imperiului sovietic. Cercurile culturale şi ştiinţifice de la Chişinău, dar şi societatea moldovenească în ansamblu, au început să studieze cu atenţie paginile interzise ale trecutului, manifestând un interes sporit în special faţă de deportările staliniste şi foametea din anii 1946-1947. Care erau raporturile dintre stat şi ţărănime, ce prevedea politica de impozitare, care au fost cauzele şi efectele foametei din anii 1946-1947, cum a fost în genere posibil un atare fenomen într-o regiune agricolă care nu a suferit nicicând în trecut de foame, deşi seceta s-a manifestat aici foarte frecvent, cum s-a ajuns ca populaţia basarabeană să moară de foame, ce acţiuni au fost întreprinse pentru a se ajunge la aceasta şi ce măsuri nu au fost luate ca tragedia să nu aibă loc – acestea erau principalele întrebări la care încercau să găsească răspuns şi cercetătorii şi supravieţuitorii acelei tragedii. Documentele de arhivă valorificate de către cercetători şi mărturiile supravieţuitorilor au cutremurat opinia publică, developând atrocităţile comise de regimul totalitar-comunist şi caracterul organizat al foametei postbelice. Totodată, acestea au demonstrat că foametea nu a fost decât o faţetă a procesului istoric complicat prin care trecea satul moldovenesc în acea perioadă. Un izvor important de reconstituire a tragediei prin care a trecut satul moldovenesc în primii ani postbelici îl alcătuiesc mărturiile supravieţuitorilor foametei din anii 1946-1947 înregistrate la începutul anilor ‘90 ai sec XX şi păstrate în fondurile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Detalii valoroase despre cauzele şi proporţiile tragediei găsim în memoriile semnate de Maria Manole din Teleneşti, Tudor Covalciuc din s. Mărculeşti, r-nul Floreşti, Tudor Chiriac din Slobozia Mare, r-nul Cahul, Maria Mircoş din s. Mingir, r-nul Hânceşti, Petru Ivaşcu din s. Glinjeni, rnul Făleşti ş.a. copii de altădată, care au supravieţuit foametei postbelice din Basarabia.