Odată cu finalizarea formarii iconografiei iconostasului clasic în secolul al XVII-lea, încep să fie executate şi iconostasuri în miniatură. Aceste copii mici ale iconostaselor mari bisericeşti erau destinate utilizării la domiciliu, în capele, în călătorii şi campanii militare. De obicei iconografia acestor piese de patrimoniu ecleziastic este diferită, abaterea fiind explicată prin utilizarea lor într-un cerc mai restrâns. Zugravii în acest sens aveau libertate mai mare şi executau chipurile sfinţilor la comanda clientului, de obicei, sfinţii ale căror nume le purtau membrii familiei sau colectivul ce a făcut comanda, astfel chipurile sfinte puteau fi aşezate în orice registru al iconostasului. În urma cercetărilor din ultimele două decenii, întreprinse de autor în biserici din Republica Moldova au fost documentate şi câteva iconostase în miniatură. Două din acestea au caracteristicile şcolilor iconografice elinomoldoveneşti ale secolului al XVIII-lea (biserica Tuturor Sfinţilor din Chişinău şi biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chişcăreni, Teleneşti), iar altele trei sunt provenite din atelierele şcolilor ruse ale secolului al XIXlea (biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Chişinău; biserica Cuvioasa Parascheva din Străşeni şi Sfântul Arhanghel Mihail din Cârnăţeni, Căuşeni). Unul din iconostasele nominalizate a fost descris în perioada interbelică de cunoscutul istoric al timpului P. Constantinescu-Iaşi.