The etymological meaning of the concept of communication (in Latin, communication means „to associate”) generally implies the presence of a relationship, respectively establishing links between two or more entities. Currently, language is defined as a tool for human communication. Speech can be likened to a „tool” that has given to human the opportunity to accumulate and store knowledge. The major objective of the educational communication achieved in the educational process is the formation and development of communication skills, establishing relatins with peers and environment of which they are part. The children must acquire from the preschool age the ability to communicate with others, to express intelligibly their impressions, thoughts, ideas, which will be a basis in the activity and social life of later. Since their entry into the kindergarten, the educator reshapes her speech so that she can dialogue as effectively as possible with the children, who have different family relationships from one family to another. If we watch for a moment the communication between two people we find that, in words, they convey what they think, what they feel and what they want to do, as well as the actions necessary for life and work in society. Human communication is a set of activities in which language communication is only one of the components, it is right, the most important by its complexity. According to the Social Psychology dictionary, communication is defined as a „fundamentally, psychosocial interaction of individuals, achieved through the symbols and the generalization social meanings of reality, in order to Obtaining stability or changes in individual or group behavior”. „The exchange of information between two elements is based on the inter-human communication, on the special assembly of psychomotor processes in which the channel The main is the verbal, to which the non-verbal channels are added”. The communication was defined according to Professor M. Zlate's Conception often as a particular form of the exchange relationship between two or more persons, two or more groups. „To live, means to communicate. Any communication activity is based on the understanding of others, but also our understanding by the sow. We communicate to discover each other's needs and to share them with us”.

Sensul etimologic al conceptului comunicare (în latină, comunicare înseamnă „a se asocial”), implică, în general, prezența unei relații, respectiv stabilirea unor legături între două și mai multe entități. În mod curent, limbajul este definit ca un instrument de comunicare interumană. Vorbirea poate fi asemuită cu o „unealtă” care i-a dat omului posibilitatea să acumuleze și să stocheze cunoștințe. Obiectivul major al comunicării educaționale realizate în procesul de învățământ este formarea și dezvoltarea capacităților de comunicare, de relaționare cu semenii și cu mediul din care fac parte. Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ceea ce va constitui o bază în activitatea și viața socială de mai târziu. De aici necesitatea însușirii vorbirii în mod sistematic în cadrul grădiniței. Încă de la intrarea copiilor în grădiniță educatoarea își remodelează discursul pentru a putea dialoga cât mai eficient cu copiii, care au marca unor relații familiale diferite de la o familie la alta. Ca educatoare, nu o dată mi s-a întâmplat ca relația de comunicare cu copii să nu fie tocmai cea pe care mi-o doream, fiind nevoită să caut și să găsesc soluții de optimizare a comunicării pentru a crea un mediu favorabil de dezvoltare a copiilor care, știut fiind, nu se poate realiza fără o bună receptare a mesajelor între cei doi parteneri ai procesului didactic. Dacă urmărim pentru o clipă comunicarea dintre doi oameni, constatăm că prin vorbe ei își transmit ceea ce gândesc, ceea ce simt și ceea ce vor să facă, precum și acțiunile necesare vieții și muncii în societate. Comunicarea umană este un ansamblu de activități în cadrul cărora comunicarea prin limbaj este doar una dintre componente, e drept, cea mai importantă prin complexitatea ei. Conform Dicționarului de psihologie socială, comunicarea se defineşte ca un „mod fundamental de interacţiune psihosocială a persoanelor, realizat prin intermediul simbolurilor si al semnificațiilor sociale generalizare ale realității, în vederea obținerii stabilității ori a unor modificări de comportament individual sau la nivel de grup”. „Schimbul de informație dintre două elemente se bazează în cadrul comunicării interumane, pe ansamblul special de procese psihomotorii în care canalul principal este cel verbal, la care se adaugă canalele nonverbal”. Comunicarea a fost definită conform concepției profesorului M. Zlate adeseori ca o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri.,,A trăi, înseamnă a comunica. Orice activitate de comunicare are la bază înțelegerea celorlalți, dar și înțelegerea noastră de către semeni. Comunicăm pentru a ne descoperi unii altora trebuințele şi pentru a ni le importași”, menționează D. Ş. Saucan.