Dezvoltarea tehnologiilor moderne impune aplicarea pe un spectru larg a combinaţiilor coordinative în diferite domenii: medicină, industrie, agricultură etc. Compușii coordinativi cu proprietăți utile reprezintă domeniul de studiu și cercetare a majorității chimiștilor. O latură aparte reprezintă magneţii moleculari, care pot fi aplicaţi în utilaje de stocare a informaţiei. Cei mai cunoscuţi compuşi coordinativi cu proprietăţi de magneţi moleculari sunt compuşii coordinativi ai Fe, Mn, Co, Cu, Ni ș.a. Pentru obținerea compușilor coordinativi capabili să reflecte interacțiuni de schimb magnetic între centrele paramagnetice, este necesar a evidenția condițiile necesare de asamblare a materialelor polinucleare. Un rol prioritar îi revine reactivului organic care coordinează la ionul metalic. Reactivii organici ce au la bază fragmentul tiosemicarbazidic posedă o varietate de moduri de coordinare dependente de componenta carbonilică din moleculă.Tiosemicarbazona alchilată a aldehidei salicilice (S-R-TSCAS) este capabilă să coordineze la ionul metalic cu setul de atomi donori O,N,N. De asemenea, S-R-TSCAS poate participa în reacții template cu un alt carbonil în prezența unui ion metalic. Produsele reacțiilor template deseori reprezintă compuși coordinativi de diferită geometrie care au la bază liganzi tetradentați O2N2 de tip salen [1]. Recent a fost demonstrat că la utilizarea în reacția templată a unui carbonil heterociclic au loc procese de adiție la azotul tioamidic cu formarea unor liganzi tetra- sau pentadentați, în funcție de natura metalului utilizat în sinteză (Fig.) [2]. Astfel, odată cu variațiile de natură chimică, poate fi dirijat designul, structura și proprietățile produșilor de reacție. Un exemplu elocvent pot servi ionii de mangan care în procesul templat sunt capabili să asambleze unități hexa- și decanucleare cu mărimi nanodimensionale și proprietăți magnetice originale.