Agricultura, la etapa iniţială, dar deseori şi până în prezent, foloseşte fertilitatea naturală a solurilor valorificate, precum şi produsele pedogenezei actuale, posibilitatea solului de a asigura plantele cu anumite cantităţi de elemente în stare accesivă. Folosirea în continuare şi protejarea principalei bogăţii naturale a ţării necesită o atitudine adecvată a societăţii. Este strict necesară elaborarea unei strategii naţionale bazată pe o concepţie ştiinţific fundamentată, orientată spre folosirea eficientă, reglarea productiviăţii şi protejarea solurilor. Politica statului în gestrionarea învelişului de sol trebuie să asigure funcţionarea normală şi realizarea tuturor misiunilor ecologice ale solurilor exploatate în calitate de mijloc de producere cu excluderea degradării lor. Spre deosebire de alte mijloace de producere, solul poate funcţiona veşnic cu condiţia menţinerii proprietăţilor lui naturale. Pe parcursul exploatării livezii, se pune un accent deosebit pe evitarea degradării solului, mai cu seamă a celor desfundate, prin folosirea îngrăşămintelor organice şi a celor verzi, şi înierbarea intervalelor dintre rândurile de pomi. Aceasta din urmă îmbunătăţeşte structura solului şi favorizează înmulţirea microorganismelor, facilitează deplasarea maşinilor, permiţând aplicarea la timp a tratamentelor fitosanitare şi transportul recoltei. Studierea influenţei diferitelor condiţii de întreţinere a solurilor desfundate utilizate sub livezi asupra proprietăţilor fizice şi chimice, în scopul aprecierii stării fizice a solurilor trebuie să se facă ţinându-se cont de factorii care le determină, de gradul de stabilitate a acestora şi de modul cum reacţionează la impulsurile din exterior sau la modificarea regimurilor solurilor. Esenţa ameliorării proprietăţilor fizice a solurilor constă în optimizarea şi conservarea acestora în intervale optimale de funcţionare a sistemului fizic, care nemijlocit depind de modul de întreţinere. Conservarea însuşirilor fizice a solurilor constă în menţinerea acestora în regim optimal. Realizarea obiectivelor conservării însuşirior şi regimurilor fizice necesită aplicarea unui complex de procedee şi metode de ordin organizatoric, agrotehnic şi fitotehnic. Deoatece desfundarea prezintă o transformare radicală a profilului vertical al solului. În procesul desfundării se produce amestecul orizonturilor genetice, la suprafaţă este scos orizontul B (în cazul solurilor profunde), o parte a orizontului superficial fiind îngropat la adâncimea de 50-60 cm. Transformarea tehnogenetică a solului prin desfundare este cu atât mai nesatisfăcătoare, cu cât grosimea profilului este mai mică. Un indicator evident şi convingător, în acest sens, este profilul vertical al humusului, după desfundare. În solurile profunde conţinutul de humus devine aproape acelaşi în tot stratul desfundat, în orizontul subiacent rămânând fără schimbări [2]. Pentru a propune cele mai optimale metode de întreţinere a solurilor desfundate din livezi cu menţinerea şi chiar ameliorarea parametrilor fizici ai solului, s-au monitorizat mai multe metode de întreţinere a solului din livadă. Ca martor a servit solul întreţinut la arabil ce este cel mai des utilizat în livezile din Republica Moldova, alte metode de întreţinere spre cercetare au servit solul din rând întreţinut 1– înierbat, 2– sub peliculă, 3 – utilizarea erbicidelor, 4 – erbicide+mulcire. Degradarea fizică şi tehnoantropogenă a solurilor este cauzată de multiplele şi diversele procese, preponderent de natura fizică, care se realizează sub acţiunea presiunilor mecanice exercitate asupra solurilor agricole, mai ales, a celor desfundate. Acestora li se adaugă cele mai multe procese cauzate de reducerea rezervelor de humus în soluri, modificarea componenţei acesteia, modificarea componenţei cationilor reţinuţi, sporirea gradului de hidrofilitate a consistenţelor fin dispersate etc. Deşi sunt procese relativ tinere, intervenite în evoluţia solurilor recent, acestea se realizează, practic, în cadrul tuturor terenurilor agricole, încât cele din urmă, în mod obişnuit, sunt afectate de 2-3 sau chiar mai multe procese de degradare fizică [1]. Mai pronunţate şi mai frecvente sunt procesele de degradare a structurii, compactare exesivă, de modificare a spaţiului poros şi funcţiilor porilor. Despre proporţiile acestor procese, putem trage concluzii din următoarea constatare experimentală: ― realizarea concomitentă a proceselor de bolovănire şi pulverizare a structurii care în funcţie de modul de întreţinere, în cazul nostru al cernoziomului tipic slab humifer desfundat lutos (Tab.) La toate variantele, dar mai ales la martor întreţinut arabil se observă un grad mare de bulgorozitate atât în stratul 0-20, cât şi 20-30 cm. O micşorare a bulgorozităţii în contul mezoagregatelor se observă în cazul variantelor înteţinute înierbate şi erbicide+mulcire. Ceea ce ne vorbeşte de importanţa pe care o are substanţa organică în menţinerea stării structurale a solului. Tabel Parametrii fizici ai cernoziomului tipic slab humifer desfundat lutos ( I – cernerea uscată, II – cernerea umedă) Adâncimea,cm Diametrul agregatelor, mm, conţinutul agregatelor, % Da g/cm3 Ptot % >10 10-0,25 < 0,25 Kst Martor 0-20 I. 39,60 52,70 7,70 1,11 1,25 52 II. - 31,29 68,71 - 20-30 31,40 61,60 7,00 1,60 1,49 44 - 36,06 63,94 - Înierbat 0-20 25,25 68,25 6,50 2,15 1,27 51 - 43,17 56,83 - 20-30 20,40 71,50 8,10 2,50 1,24 52 - 47,10 52,90 - Peliculă 0-20 30,70 60,20 8,10 1,55 1,25 52 - 36,40 63,60 - 20-30 25,90 67,30 6,80 2,05 1,27 51 - 45,03 54,97 - Erbicide 0-20 28,85 65,60 5,55 1,90 1,30 50 - 25,99 74,01 - 20-30 30,80 64,20 4,50 1,83 1,34 49 - 33,17 66,83 - erbicide+mulcire 0-20 20,30 71,20 8,50 2,47 1,20 53 - 36,43 63,57 - 20-30 23,80 70,80 5,40 2,42 1,32 50 - 48,03 51,97 - Deşi sunt cauzate de acţiunile mecanice asupra solurilor, procesele de degradare fizică sunt în funcţie de un şir de factori interni: micro- şi macrostructura solurilor, gradul de stabilitate al acestora, ce se caracterizează prin hidrostabilitatea agregatelor care nu trebuie să prezinte în cazul cernoziomurilor mai puţin de 40-45% . La solul cercetat, aceşti parametri sunt satisfăcători numai la varianta înierbată, deci solurile desfundate din livezi se caracterizează cu grad diferit de risc de degradare fizică în funcţie de modul de utilizare şi întreţinere. Totodată însă sporirea considerabilă a densităţii aparente cât şi de împachetare a agregatelor structurale denotă modificări mai profunde în starea structurală agregatică a solurilor, cauzate de compactizarea solurilor. Drept urmare, modificări considerabile suferă regimul de porozitate al solurilor. În straturile tasate în cazul martorului cât şi al variantei cu folosire de erbicide, are loc formarea la 20-30 cm a unui strat cu densitatea aparentă 1,49 g/cm3 şi corespunzător 1,34 g/cm3 ce caracterizează solul în cazul martorului ca slab tasat. Cercetările noastre au arătat că în urma compactării se formează agregate puternic compactate sau aşa-numitele pseudoagregate, care conduc la reducerea volumului porilor conductori de umiditate şi mărirea volumului porilor protectori de umiditate din care apa nu este accesibilă plantelor. Astfel, procesele de compactare condiţionează aridizarea internă a solurilor, iar drept urmare reducerea productivităţii terenurilor agricole în medie cu 15-25 %, iar în multe cazuri chiar cu 30-40%. [1] Aşadar, riscul maximal de degradare fizică are loc pe terenurile utilizate sub culturile pomicole unde solurile, în mare parte, sunt desfundate. Pentru menţinerea şi ameliorarea proprietăţilor fizice ale solurilor desfundate din livezi, ce prezintă interes atât agroecologic, cât şi economic, este necesar a le întreţine corect: Este bine-venită metoda înierbării, precum şi utilizarea erbicidelor cu folosirea de mulci, care completează lipsa de materii organice din straturile superioare ale solurilor desfundate şi majorează în aşa mod rezistenţa solurilor la destructurare, de asemenea, o variantă benefică prezintă utilizarea temporară a peliculei, care menţine umiditatea solului, aceste metode de întreţinere pot fi utilizate temporar sau alternativ, în funcţie de posibilitate.