Fuziunile şi achiziţiile (mergers and acquisitions M&A) reprezintă activităţi cotidiene în lumea finanţelor corporative. Zilnic se negociază zeci de tranzacţii M&A, care aduc companii individuale împreună pentru a forma companii mai mari. Deja nu mai este surprinzător că aceste acţiuni fac de multe ori obiectul ştirilor în mass-media, când valoarea ofertelor ajunge de la sute de milioane la miliarde de dolari. Acestea pot decide soarta societăţilor implicate pentru anii ce urmează. Cercetarea problematicii operaţiunilor de concentrare a capitalului prin fuziuni şi achiziţii scoate în evidenţă diverse modalităţi de realizare a creşterii externe. Aceste operaţiuni reprezintă oportunităţi de dezvoltare pe care întreprinderile le au la dispoziţie pentru îmbunătăţirea poziţiei strategice în cadrul mediului concurenţial, precum şi în calitate de pârghii pentru a crea valoare pentru acţionari. Efectul operaţiunilor M&A se manifestă sub diverse aspecte, fiind menţionat în lucrările cercetătorilor experţi şi practicienilor ca mijloc de îmbunătăţire a performanţelor economice. Motivul cel mai des invocat al deciziilor de fuziune şi achiziţie sunt sinergiile (operaţionale sau financiare), contribuind la sporirea eficienţei operaţionale prin economiile de scară şi de scop [1]. Ca rezultat al operaţiunilor M&A, scad costurile de capital datorită nivelării fluxurilor de numerar, realizând economii financiare de scară şi o mai bună corelare a oportunităţilor de investiţii cu fluxurile interne de numerar. Beneficiari ai economiilor de scop sunt în principal acele firme care deţin capacităţi diferite, dar complementare [4]. Una din motivaţiile achiziţiilor şi fuziunilor este reducerea riscurilor entităţilor economice şi a acţionarilor, atunci când intenţionează intrarea într-o industrie foarte atractivă. Efectul de sinergism operaţional este mai redus sau chiar inexistent, dar apar şi alte efecte favorabile, precum flexibilizarea personalului, transferul de tehnologie etc. [2]. Uneori, iniţierea operaţiunilor de fuziuni şi achiziţii are la bază motivaţii subiective, ce ţin de dorinţa managerilor de a-şi întări poziţia în cadrul organizaţiei, sfera de influenţă şi reputaţia. Cu toate acestea, multe tranzacţii de fuziune şi achiziţii nu reuşesc să producă performanţele financiare la care au aspirat părţile interesate. Unele studii realizate deja denotă că circa 70% din fuziuni şi achiziţii nu produc îmbunătăţirea performanţei companiilor implicate în procesul M&A [2]. Volumul şi amploarea fuziunilor şi achiziţiilor la nivel mondial se află într-un proces de creştere continuă. Dacă în perioada anilor '80 numărul fuziunilor şi achiziţiilor constituia cca 55.000, iar valoarea totală depăşea 1,3 mld. dolari [3], deja începând cu anii '90 ai sec. XX asistăm la o creştere anuală semnificativă. Datele prezentate în Figura indică o evoluţie ciclică a pieţei mondiale de tranzacţii M&A. La nivelul Uniunii Europene însă, se atestă o stagnare pe piaţa respectivă. Începutul mileniului al III-lea (anul 2000) a fost marcat printr-o creştere explozivă a valorii tranzacţiilor M&A, fuziunile şi achiziţiile fiind una din strategiile preferate ale companiilor.În concluzie, putem menţiona că fuziunile şi achiziţiile reprezintă o parte predominantă a investiţiilor străine directe. În aceste condiţii, este important să să fie cercetat efectul acestui tip de investiţii în economia ţării gazdă, precum şi dacă acestea sunt eficiente sau ineficiente în comparaţie cu o investiţie în crearea de noi întreprinderi.