Conform alin. (3) art. 21 Cod penal: Persoana juridică, cu excepţia autorităţilor publice, este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală, dacă există una din următoarele condiţii: a) persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi; b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate; c) fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvârşită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicită cu funcţii de conducere a persoanei juridice respective. După cum observăm în conformitate cu dispozițiile Codului penal, pentru ca o entitate colectivă să poată fi privită ca subiect al infracțiunii, aceasta trebuie să posede calitatea de persoană juridică, astfel entitățile colective ca, de exemplu, întreprinderile individuale, fundațiile, asociațiile etc. nu răspund pentru faptele comise prevăzute de legea penală. Adică Codul Penal acordă o imunitate unor entități care, în pofida absenței personalității juridice, dețin astăzi o forță economică impresionantă și un potențial criminogen ce nu poate fi neglijat. Considerăm aceasta o încălcare a principiului egalității în fața legii, pentru că, având posibilitatea de a acționa, în mare parte asemeni entităților care posedă personalitate juridică, nu poate fi exclusă nici posibilitatea de a comite infracțiuni, care de asemenea sunt fapte (acțiuni, inacțiuni) doar că sancționate de legea penală. Considerăm că legea penală trebuie, la fel ca în cazul persoanelor fizice, să acorde imunitate penală, numai în cazuri absolut necesare și numai într- un scop social util. Apreciem prevederile art. 51 Codul penal al Olandei care în alin. (1) stabilește că faptele pasibile de pedeapsă penală pot fi săvârșite de persoane fizice și de persoane juridice, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că persoanei juridice îi sunt asimilate: societatea pe acțiuni fără personalitate juridică, asociația, societatea de navigație. La fel și Codul penal al Belgiei, care asimilează în art. 5 persoanele juridice cu: asociațiile temporare și asociațiile în participație, societățile civile care nu au luat forma de societate comercială, societățile comerciale în curs de constituire. În Marea Britanie, potrivit Interpretation Act 1978, prin noțiunea de ,,persoană” care există în definiția unei infracțiuni se înțelege toate persoanele juridice, precum și toate entitățile fără personalitate, (“Person” includes a body of persons corporate or unincorporate). Codul Penal canadian la fel, în art. 2, a definit noțiunea de ,,persoană” ca: orice persoană fizică sau juridică, aceasta din urmă în sensul de entitate distinctă de indivizii care o compun, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică. Un alt neajuns în reglementarea răspunderii persoanei juridice în legea penală, îl considerăm omiterea răspunderii penale a persoanelor juridice de drept public. Accentuăm din start că suntem de acord cu imunitatea acordată statului și persoanelor juridice de drept public care desfășoară o activitate ce implică exercițiul autorității de stat. Dar noi avem persoane juridice de drept public, care realizează numeroase activități cu caracter economic în domeniul serviciilor publice, și nu credem că este justificată exceptarea lor ca subiecți de drept penal. Astfel Codul penal al României care cu toate că în art. 135 alin. (1) stipulează că statul și autoritățile publice nu răspund penal, Legea de aplicare nr. 187/2012, în art. 240, stipulează: în aplicarea dispoziţiilor art. 135 din Codul penal, prin autorităţi publice se înţelege autorităţile prevăzute în mod expres în titlul III, precum şi la art. 140 şi 142 din Constituţia României, republicată.După cum am văzut supra în art. 21 alin. 3, CP RM, avem trei condiții de angajare a răspunderii penale a persoanei juridice, ne vom referi consecutiv la toate trei: 1. Considerăm că este inutilă condiția dată, deoarece persoana juridică, neîndeplinind sau îndeplinind necorespunzător dispozițiile legale ale legii penale, automat devine subiect al infracțiunii, care sancționează o astfel de categorie de subiect. 2. Art. 60 alin. (2),(3), CP RM stipulează despre capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice, făcând distincție dintre P. J. cu scop lucrativ și nelucrativ. Astfel conform alin. (3) P.J. cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege şi de actul de constituire. Alin. (2) al aceluiași articol: P.J. poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire. Considerăm că P.J. cu scop nelucrativ trebuie sancționată numai în cazul când practică o activitate exclusiv economică, în cazul P.J. cu scop lucrativ, considerăm că este nejustificată incriminarea faptelor ce nu sunt prevăzute în actul de constituire. 3. Considerăm că ultima condiție este una rezonabilă și, după cum vedem, aici, anume organul sau persoana împuternicită cu funcție de conducere pune pe rol răspunderea persoanei juridice și realizează conexiunea dintre aceasta și infracțiune iar sintagma ,,sau” din această dispoziție trebuie substituită cu sintagma ,,și”. Propunem ca în calitate de antrenare a răspunderii penale a persoanei juridice să includem conceptul de: ,,cultură corporativă criminală”, acest mecanism îl conține Criminal Code Act 1995 al Australiei și definește noțiunea de ,,cultură corporativă” astfel: cultura corporativă înseamnă o atitudine , o politică, un mod de a conduce ori o practică existentă în cadrul persoanei juridice în general sau într-o secțiune unde se desfășoară activități relevante. Iar pentru a trage la răspundere penală persoana juridică, organul de urmărire penală trebuie: 1. să demonstreze că o cultură corporativă a existat în cadrul persoanei juridice care a condus, a încurajat, tolerat sau a condus la nerespectarea dispozițiilor legale; 2. să dovedească faptul că persoană juridică nu reușește să creeze și să mențină o cultură corporativă necesară pentru respectarea prevederilor legale .