Tulburările dureroase ocupă un loc important în rândul tulburărilor psihosomatice. Aproximativ 50% dintre adulţi suferă de episoade de durere cronică sau de ,,discomfort dureros” care se repetă în anumite perioade de timp [2]. Durerea cronică poate fi localizată practic în orice parte a corpului [7]. Deoarece modelul biomedical s-a dovedit a fi ineficient în explicarea durerii cronice, în ultimii 30 de ani s-au iniţiat cercetări care au demonstrat rolul important al factorilor psihologici şi socioculturali în apariţia şi menţinerea durerii cronice. Aproape fiecare bolnav cu durere cronică manifestă anumite dereglări psihopatologice, preponderent simptome depresive şi anxioase [9].  Depresia însoţeşte frecvent durerea cronică și poate amplifica experiența dureroasă. Poate avea impact asupra calităţii vieţii, amplifică comportamentul legat de durere, reduce nivelurile de activitate şi sporește utilizarea serviciilor medicale [6]. Depresia poate interfera de asemenea cu tratamentul durerii cronice, făcând ca tratamentul să fie destul de dificil pentru cei care le au pe ambele [3]. Murray (1997) subliniază că în cazul durerii cronice ar trebui mai întâi să fie căutată depresia; S.Tryer (1985) aduce date statistice care confirmă prezența tulburărilor depresive la jumătate dintre bolnavii cu durere cronică; Mosolov (1995) afirmă că 60% dintre persoanele cu depresie au și sindromul durerii cronice.  Depresia creează pacientului o stare de neajutorare și o dependenţă totală de durere, generează un sentiment de inutilitate a tratamentului, duce la o ,,catastrofizare” a stării sale. Vorbind în sens figurat, între durere şi depresie se formează un fel de cerc vicios în care o condiţie o agravează pe cealaltă [8]. În ceea ce priveşte relaţia dintre momentul în care aceste tulburări au apărut, depresia poate preceda durerea cronică, poate fi o consecinţă a durerii cronice sau ambele merg împreună.  Mai multe cercetări au menționat o mare răspândire a tulburărilor anxioase la persoanele cu durere cronică (Burton, 1997). Aici se includ: atacul de panică, agorafobia, fobiile simple, fobia socială, tulburarea posttraumatică, tulburarea obsesiv-compulsivă și anxietatea generalizată. Cele mai frecvente sunt atacurile de panică și anxietatea generalizată. Gatchel și colab. [5] au descoperit că tulburările anxioase erau prezente deseori și în durerea acută, și în cea cronică, dar pacienții cu durere cronică sunt mai des expuși psihopatologiei decât pacienții cu durere acută. Aceste date susțin modelul trecerii de la durerea acută la neputința legată de durerea cronică, frica fiind văzută ca o reacție obișnuită la durerea cronică, iar neputința și diverse forme de psihopatologie se asociază cu durerea cronică.  În baza studiilor anterioare ne-am propus să studiem anxietatea şi depresia în cazul femeilor aflate în menopauză, care suferă de durere cronică şi anume – cefalee cronică. Potrivit specialiştilor, cercetările epidemiologice populaţionale efectuate recent în ţară au demonstrat că 52% din populaţie suferă de dureri de cap, iar rata cefaleelor cronice constituie 8% din populaţie, situând Republica Moldova în topul ratei de prevalenţă a cefaleelor din lume (Roibu, 2010). La experimentul de constatare au participat 40 de femei aflate în menopauză, 20 cu durere cronică, internate la spitalul de Neurologie și 20 de femei fără durere cronică. În scopul măsurii variabilelor propuse pentru cercetare au fost aplicate: Scala de Anxietate trăsătură-stare (Spielberger) şi Scala Depresie Beck. Rezultatele experimentale ne raportează că femeile cu durere cronică aflate în menopauză sunt mai depresive şi mai anxioase decât femeile în menopauză fără durere cronică.  Valoarea medie a depresiei pentru femeile cu durere cronică este de 20,45, iar pentru cele fără durere cronică este de 11,6, t=3,71, p<0,01. Din numărul total de femei aflate în menopauză, cu durere cronică și fără durere cronică (n=40) 70% au manifestat simptomatologie depresivă. Studiile anterioare atestă tulburări depresive la 26% dintre femei aflate în diferite perioade ale vieții. Remarcăm, deci, că femeile în menopauză manifestă tulburări depresive mai frecvent decât populația generală. 95% dintre femeile cu durere cronică au manifestat simptomatologie depresivă: 15% – depresie severă, 35% – depresie moderată și 45% – depresie ușoară, iar din numărul total de femei fără durere cronică (n=20) 45% au manifestat simptomatologie depresivă: 5% – depresie severă, 10% – depresie moderată, 30% – depresie ușoară. Rezultatele obținute pentru ambele grupuri indică un procent ridicat de simptome depresive, ceea ce confirmă studiile care susțin că femeile în perioada de menopauză sunt mai predispuse la depresie din cauza dereglărilor hormonale, dar și a multiplilor factori stresogeni cu care se confruntă.  Valoarea medie a anxietății stabile pentru femeile cu durere cronică este de 52,8, iar pentru cele fără durere cronică este de 44,2, t=4,73, p<0,01. Din numărul total de femei aflate în menopauză, cu durere cronică și fără durere cronică (n=40) 100% au manifestat simptomatologie anxioasă. 100% dintre femeile cu durere cronică au manifestat simptomatologie anxioasă: 80% – anxietate sporită, 20% – anxietate ușoară, 0% – anxietate scăzută, iar din numărul total de femei fără durere cronică (n=20) 100% au manifestat simptomatologie anxioasă: 40% – anxietate sporită, 60% – anxietate ușoară, 0% – scăzută.  Ca și în cazul depresiei, anxietatea este foarte caracteristică femeilor în menopauză, dar mult mai intensă în rândul femeilor cu durere cronică aflate în perioada de menopauză. Aceste rezultate indică faptul că menopauza devine mult mai dificilă pentru femeile cu durere cronică. Anxietatea şi depresia, care anterior s-au manifestat pe fundalul durerii cronice, în prezent se intensifică pe fundalul menopauzei. Numeroasele reacţii somatice şi emoţionale asociate perioadei de menopauză foarte frecvent intensifică durerea cronică. Coeficientul de corelaţie ne raportează o relaţie directă semnificativă între anxietate și depresie şi pentru grupul-ţintă ),01,0; 843,0 ˆ(   pr şi pentru grupul de control ). 05,0 ;47, 0ˆ(  pr  Rezulatatele obţinute în urma calculării coeficientului de corelaţie vine să confirme rezultatele numeroaselor studii care demonstrează corelația strânsă dintre depresie și anxietate [4]. Unele atestă că 58% dintre persoanele care suferă de depresie manifestă și simptome anxioase. Articolul de faţă vine să aducă noi detalii în cercetările referitoare la durerea cronică, anxietate şi depresie analizând un grup specific, şi anume – femeile în menopauză cu cefalee cronică. Asocierea dintre tulburările somatice şi disconfortul emoţional a fost demonstrată şi pentru această categorie de persoane.