Republica Moldova, în Declarația de Independență și, ulterior, în Constituție, a declarat că este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui sunt garantate. În virtutea aspirațiilor sale europene, Republica Moldova s-a angajat să protejeze drepturile omului, statul de drept și democraţia, şi, implicit, libertatea de exprimare şi libertatea mass-mediei. Drumul spre atingerea acestor deziderate a fost și este anevoios, statul făcând cu greu față provocărilor de ordin politic, economic și social.  Republica Moldova a devenit stat membru al Consiliului Europei la 13 iulie 1995. La doi ani de la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei, la 25 aprilie 1997, Adunarea Parlamentară a instituit un mecanism viabil de monitorizare a respectării obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre asumate la aderare, fiind instituită Comisia de monitorizare. Cu toate acestea, coraportorii APCE au vizitat pentru prima dată Republica Moldova în 2002, fiind alarmaţi de tensionarea situaţiei politice în ţară ca urmare a dispariţiei deputatului Vlad Cubreacov şi a amplificării protestelor antiguvernamentale organizate de Partidul Popular Creştin Democrat [3].  În perioada 19 aprilie 2001 (învestirea Guvernului condus de primministrul Vasile Tarlev, la scurt timp după victoria Partidului Comuniştilor la alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001) – 25 septembrie 2009 (învestirea Guvernului condus de prim-ministrul Vladimir Filat), Adunarea Parlamentară a monitorizat îndeaproape modul în care Republica Moldova respectă obligaţiunile şi angajamentele asumate la aderare la Consiliul Europei. Timp de opt ani, autorităţile Republicii Moldova au fost deseori criticate de APCE şi alte structuri ale Consiliului Europei pentru încălcarea drepturilor omului şi standardelor Consiliului Europei, inclusiv standardelor mass-mediei.  În această perioadă, APCE a adoptat şase rezoluţii în privinţa Republicii Moldova, analizând detaliat cauzele şi efectele stagnării reformelor în domeniile-cheie, implicit în domeniul mass-mediei. Consiliul Europei, în rapoartele, rezoluţiile şi recomandările sale vizând Republica Moldova, a analizat şi a propus soluţii pentru rezolvarea a trei probleme-cheie în domeniul mass-mediei. Consiliul Europei a fost preocupat de problematica transformării companiei de stat Teleradio-Moldova într-o instituţie publică independentă, care, potrivit coraportorilor, „a fost un exerciţiu dureros şi uneori dramatic” [1]. În august 2002, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” (abrogată ulterior prin Legea nr. 260XVI din 27.07.2006), fără să ţină cont în totalitate de recomandările experţilor Consiliului Europei, unele prevederi ale legii fiind neconforme cu standardele Consiliului Europei. Ulterior, în 2004, Adunarea Parlamentară a criticat dur modul în care TeleradioMoldova a fost reorganizată, opinând că acest proces nu a fost realizat în conformitate cu standardele privind funcționarea radiodifuzorului public. În 2007, coraportorii APCE s-au arătat nedumeriţi de faptul că membrii Consiliului de Observatori al Teleradio-Moldova au fost numiţi pe criterii politice [2]. Totodată, timp de opt ani, APCE a cerut autorităţilor să înceteze practica de cenzurare a emisiunilor televizate şi să ofere tuturor partidelor politice de opoziţie, parlamentare şi extraparlamentare, acces la emisiunile de dezbateri. O altă problemă stringentă de pe agenda Consiliului Europei în relaţiile cu Republica Moldova a fost revizuirea legislaţiei în domeniul audiovizualului. Deşi în rezoluţiile din 2002 şi 2005, APCE a cerut expres amendarea legislaţiei audiovizuale, Republica Moldova a adoptat un nou Cod al audiovizualului abia în 2006. Coraportorii au salutat adoptarea noului cod, însă au remarcat că acesta conţine prevederi prea generale, care lasă spaţiu pentru interpretare şi manevră, ajutând autorităţile să controleze în continuare domeniul audiovizualului [4]. În scurt timp, temerile Consiliului Europei s-au materializat: membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului și ai Consiliului de Observatori al Teleradio-Moldova au fost numiți pe criterii politice; posturile Antena C și Euro TV au fost privatizate în circumstanțe netransparente și controversate etc. Excluderea pedepsei penale pentru calomnie, defăimare și insultă în 2004 a fost salutată de Consiliul Europei. Coraportorii, însă, au recomandat modificarea prevederilor Codului Civil și stabilirea unui plafon al compensațiilor financiare pentru lezarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale. În 2005, Parlamentul a modificat Articolul 16 al Codului Civil și a stabilit o serie de criterii ce urmează a fi luate în considerare la fixarea mărimii compensațiilor financiare pentru cauzarea daunelor morale, însă nu a introdus plafonul recomandat de Consiliul Europei. Republica Moldova, în perioada 2001-2009, a reușit să facă pași modești în alinierea legislației la standardele mediatice europene. Autoritățile au reușit să adopte legi care, în general, sunt conforme standardelor Consiliului Europei, însă au întâmpinat dificultăți în procesul implementării lor. Elitele politice, cu mentalitate de sorginte sovietică, au încercat (și au reușit) să mențină controlul asupra presei, în special asupra celei audiovizuale, în pofida criticilor societății civile și ale organizațiilor internaționale.