Scrisoarea adresată de Ștefan cel Mare principilor creștini după bătălia de la Vaslui este un document binecunoscut istoricilor. Cu toate acestea, implicațiile diplomatice ale acestui text, al cărui scop îl constituia o cerere de ajutor adresată capetelor încoronate ale creștinătății, sunt multiple. Analiza documentului arată că domnul Moldovei a fost conștient că vestea victoriei asupra oștilor otomane va avea de înfruntat spinoasa problemă a credibilității, Ștefan fiind la momentul respectiv cvasi-necunoscut curților occidentale. Din acest motiv domnul Moldovei a făcut apel la mesageri „credibili” în ochii occidentalilor (venețianul Paolo Ognibene, respectiv maghiarul Nicolae Ujlaki) și a inclus în scrisoare o serie de detalii menite să dovedească veridicitatea informațiilor transmise. În paralel cu eforturile depuse pentru domolirea furiei sultanului, respectiv pentru strângerea raporturilor cu regele Ungariei, Mathias Corvin, scrisoarea adresată creștinătății conturează portretul unui principe abil capabil să exploateze în plan diplomatic succesul militar obținut.