Existenţialismul este o doctrină filozofică caracterizată printro accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Sartre evidenţiază crearea unei individualităţi ce se bazează pe: existenţa omului, silirea de a deveni, prin raportare la colectivitatea umană. Începutul existentei umane poate echivala cu un proces complex de modelare şi de prelucrare a ego-ului. Astfel, odată cu ivirea unei percepţii de autodefinire şi precizie, omul se regăseşte, prin reflex, constrîns de a-şi întemeia un rost. În consecinţă, fiind într- un mediu, care îl stimulează de a concepe propriile sale forme de independenţă şi de relaţionare, individul este desemnat, prin spectrul propriilor dorinţe şi expectante, în funcţie de totalitatea de stimuli exteriori create de rutină.

Existentialism is a doctrine that defines human life as possible; a doctrine, which states that every reality implies both an environment and a human subjectivity. A human being is a subject that acts, feels and simply lives. Otherwise saying the human being exists and gives meaning to his life. A central statement in Existentialism is existence precedes essence [1, p. 158].