Prima şcoala publică din oraşul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, a luat fiinţă la 13 iulie 1833, prin strădania lui Mihalache Drăghiceanu, aceasta funcționând în case particulare până în anul 1865 când a fost edificat primul local propriu. În cadrul şcolii publice primare, s-a deschis, din 1838, şi „cursul normal”, numit şi „Şcoală normală”, pentru pregătirea învăţătorilor săteşti. În anul 1860 a luat fiinţă la Târgovişte şi o şcoală primară de fete, la început ca şcoală particulară, care din 1862 devenea de stat. În 1874 era înfiinţat Gimnaziul, cu sprijinul Şcolii primare de băieţi nr.1 pentru asigurarea spaţiului şi a celor necesare funcţionării celor 4 clase, prima promoţie terminând în 1878-1879. Între anii 1883 - 1884, a mai fost înfiinţat o nouă clasă de fete îndrumată de institutoarea Ana D. Achim, iar la Mănăstirea Dealu a funcţionat o Şcoală divizionară a copiilor de trupă (1879- 1883), condusă de căpitanul Alexandru Anghelescu. Potrivit datelor statistice, în 1891 funcţionau în oraşul Târgovişte 10 şcoli publice şi private, frecventate de 1156 de elevi, Şcoala nr. 1 de băieţi având numărul cel mai ridicat (247). La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Târgovişte se înfiinţa în zona de sud a oraşului o şcoală primară mixtă condusă de învăţătorul Ioan Constantinescu-Viişoara, iar prin fuzionarea şcolilor primare cu clasa I din cartierele Suseni şi Oboru Vechi, se crea o singură şcoală cu 4 clase. În anul 1903 existau la Târgovişte două şcoli primare de băieţi, două şcoli de fete, o şcoală mixtă în Sârbi, un gimnaziu, o şcoală profesională de fete, fapt ce dovedeşte că învăţământul public era bine constituit. Un moment reprezentativ pentru învăţământul târgoviştean, l-a reprezentat înființarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu (1912-1940) la 4 iunie 1912, de către marele om politic Nicolae Filipescu, o şcoală de referință a oştirii române din perioada interbelică și care a contribuit din plin la procesul de modernizare al armatei române.