În 1842, profesorul Şcolii Naţionale, Mihail Drăghiceanu evidenţia că în oraşul Târgovişte funcţionau trei şcoli particulare, cu un număr total de 20 de elevi, care utilizau ca predare limbile română, franceză şi greacă. Peste doi ani, în 1844, erau menţionate numai două şcoli particulare frecventate de 12 elevi, iar în 1846, Mihail Drăghiceanu comunica Eforiei „că învăţător de limbă străină aici în oraş avem numai unul, anume Chiuchiurni, care nu predă într-o sală anume, ci face vizite pe la unele case, arătând şcolarilor în limba franceză, prinţipuri de gramatică, geografie şi aritmetică,... dovedindu-se că are bune prinţipuri la învăţătura ce arată…”. În acelaşi an, la Târgovişte erau deschise două şcoli particulare de doi cântăreţi: Răducanu, cântăreţ la biserica Târgului, care avea 20 de elevi, iar celălalt, Gheorghe cântăreţul preda într-o încăpere de la Mitropolie pentru 10 elevi. După 1860, au funcţionat ca şcoli particulare: institutul privat maghiar, şcoala israelită condusă de Iţic Vestar, şcoala de băieţi a dascălului Vasile de la biserica Curţii Domneşti şi şcoala de muzică condusă de George Istrătescu, iar în anul 1876, şcoala particulară a preotului N. Dudescu de la biserica Stelea, frecventată de 55 de copii, 29 de băieţi şi 26 de fete. În 1891, Carolina Czekely a obţinut aprobare să înfiinţeze o grădiniţă de copii în oraş, cu condiţia ca elevele, după absolvirea clasei I să urmeze cursul primar în şcoala publică. La 6 noiembrie 1895, Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice comunica autorizarea deschiderii unei şcoli confesionale mozaice în oraşul Târgovişte. Din darea de seamă întocmită în anul financiar 1893/94, rezulta existenţa în oraşul Târgovişte a două pensioane particulare şi o şcoală întreţinute de cultul mozaic.