Societatea cunoașterii se referă în mod evident la societate și cunoaștere. În decursul istoriei identificăm o societate a pietrei, una a fierului, o societate agricolă, una industrială, alta informațională aceste denumiri marcând pentru fiecare epocă în parte, elementul caracteristic de evoluție al respectivei societăți. Bineînțeles că industria nu a înlocuit agricultura și nici informația nu a substituit industria, calitatea ei esențială (a informației), fiind aceea de a antrena celelalte două spre performanțe superioare. Din acest motiv, denumirile în cauză nu trebuie privite simplist, ele având un conținut deosebit de complex, aceasta datorându-se termenului de „societate” care este prezent în toate denumirile menționate. În mod firesc, așa trebuie privită și societatea cunoașterii. Aceasta se referă la absolut toate formele de cunoaștere posibile la ora actuală. Ea este o sinteză a tipurilor anterioare de societăți și totodată, vectorul principal care marchează evoluția societății contemporane. Se caracterizează printr-o viziune filosofică aparte, determinată de progresul tehnologiei informației, inteligenței artificiale, apariția roboților inteligenți, potențialul nanotehnologiei și a biotehnologiei (inginerie genetică, neuro implanturi). Este evident pentru toata lumea că această societate își definește noi principii de funcționare, adaptate cerințelor noului secol. Ele sunt construite în jurul evoluției pe care domeniile tehnice le-au înregistrat de-a lungul timpului cu accent, îndeosebi, pe ultima jumătate de secol. Ne referim la respectiva perioadă pentru că este centrată pe studiul și dezvoltarea inteligenței artificiale, cercetările în acest domeniul revelând posibilități științifice fără precedent, atingând o serie de domenii conexe care ne permit să afirmăm că inteligența artificială este nucleul în jurul căruia gravitează întreaga evoluție a societății actuale. Fără îndoială, putem conchide că este componenta majoră a ceea ce specialiștii numesc Societatea cunoașterii, în încercarea lor de a defini realitățile spirituale ale secolului XXI. Se cuvine să remarcăm că spiritualitatea nu este un atribut exclusiv al științelor umaniste, cum lesne suntem inclinați a crede, sensul său fiind unul mult mai larg și legat în mod absolut de orice domeniu care implică capacități de creație și studiu.