Articolul precedent |
Articolul urmator |
456 6 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-02 13:10 |
SM ISO690:2012 CAŞU, Diana. Rolul şcolii şi familiei în crearea “Omului nou” sovietic. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 3, 10 martie 2014, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, Editia 3, p. 85. ISBN 978-9975-4257-2-8. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători Editia 3, 2014 |
||||||
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători" 3, Chișinău, Moldova, 10 martie 2014 | ||||||
|
||||||
Pag. 85-85 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
Instaurarea regimului bolșevic în 1917 a anticipat declanșarea unui experiment social-politic fără precedent. Înainte ca noua societate, pe principii noi ideologice să-și ia avânt, sistemul vechi urma să fie lichidat din rădăcini. Același lucru s-a întâmplat cu școala și familia. Aceste instituții sociale au fost declarate instituții de tip burgez și reprezentau un obstacol în contextul realizării revoluției social-culturale ale proletariatului. Lansarea unui proiect politic utopic de schimbare a societății presupunea adoptarea unui concept educațional nou. Schimbările social-politice, emanciparea femeii, declararea vieții private ca un apanaj al societății burgheze au bulversat societatea. Realitatea însă s-a dovedit a fi departe de idealurile râvnite și, mai mult ca atât, a dus la instaurarea unui haos comportamental fără precedent, atât la nivel educațional cât și la nivel moral. În anii ʽ30 au reprezentat perioada de revizire a unor hotărâri revoluționare în ceia ce privește școala și familia. Familia a fost recunoscută ca o instituție socială necesară, dar care urma a fi remodelată în baza normelor noii societăți. Școala era recunoscută ca mijloc important în slujba noului regim. Aceste două instituții educaționale urmau să fie principala sursă a promovării valorilor educaționale a noii societății, în vederea creării omului nou, cunoscut mai târziu ca ”Homo Soveticus”. În toată perioada ulterioară, până la 1953, dar și după moartea lui Stalin, cea mai mare provocare la adresa încercărilor de a crea un om nou, loial “trup și suflet” regimului comunist, interesului statului, va fi reprezentat de instituția familiei care va sabota din răsputeri aceste încercări care erau în detrimentul său. În cele din urmă, din confruntarea între familie și școala, precum și alte instituții ale statului sovietic care participau la formarea noului om, va ieși învingătoare familia. Chiar dacă proiectul comunist de creare a omului nou a eșuat în anii 1980, impactul acestui experiment se resimte și astăzi în multe societăți postsovietice, inclusiv în Republica Moldova. |