Evoluarea economică și socială a orașelor cu funcții administrative sau politico-administrative, întotdeauna a fost și este comparativ mai dinamică față de urbele, care nu au astfel de funcții. Aceasta se referă, în primul rând, la orașele – capitale, constituite istoric, precum și la cele cărora li s-a atribuit o atare funcție din motive politice. Din numărul ultimilor face parte și orașul Chișinău, evoluarea mai însemnată a căruia a început în perioada capitalistă (1812-1940), care s-a accelerat în perioada industrializării, îndeosebi în anii ,60-,80 ai sec. trecut, sub flamura „socialilismului dezvoltat”. Însă aceasta a fost o evoluare extensivă, fără o acoperire social-politică și economică necesară pentru populația titulară majoritară a RSSM, care satisfacea mai mult înteresele imperiale, cu mari defecte admise în privința sistematizării și amenajării urbane, a ținutei sale arhitectonice. Spre regret, oportunitățile apărute în dezvoltarea orașului, bazate pe relațiile de piață, favorabile rezolvării multor probleme sociale, cu reducerea numărului lacunelor admise de către sovietici, nu au fost și nu sunt folosite. Dimpotrivă, prin prelungirea concentrării excesive a construcției caselor de locuit în oraș și în suburbiile lui, este stimulată imigrația încoace a populației din raionele sarăcite, capitala fiind comcomitent și o trambulină pentru emigranții, care pleacă peste hotare. Prin aceasta, Chișinăul cu zona lui suburbană a devenit un factor care frănează mult și în mod direct dezvoltarea regională în stat. Din partea factorilor de decizii se cer măsuri de reglementare a evoluării extensive a municipiului capitalei, în conformitate cu prevederile documentelor dezvoltării regionale echilibrate în republică.