La 23.02.2015, Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat Hotrârea nr.1 [1] (în continuare – Hotrârea nr.1/2015). Prin aceasta a fost modificat i completat Hotrârea Plenului Curii Supreme de Justiie „Cu privire la practica judiciar în cauzele penale referitoare la infraciunile svârşite prin omor (art.145-148 CP RM)”, nr.11 din 24.12.2012 [2] (în continuare – Hotrârea nr.11/2012). Iat textul Hotrârii nr.1/2015: „inând cont de erorile strecurate în hotrârea supus modificrii..., Plenul Curii Supreme de Justiie hotrte: Hotrârea Plenului Curii Supreme de Justiie „Cu privire la practica judiciar în cauzele penale referitoare la infraciunile svârşite prin omor (art.145-148 CP RM)”, nr.11 din 24.12.2012, se modific, dup cum urmeaz: „La punctul 5.6, în alineatul cinci, sintagma ,,art.27 CP RM” se substituie cu sintagma „tentativ de omor, dup caz, simplu sau calificat, aflate în concurs”.  Precizm c, înainte de modificare, alineatul cinci din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012 avea urmtorul conținut: „Dac fptuitorul a încercat s omoare trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.), calificarea se efectueaz pentru fapta de omor svârşit, în conformitate cu art.27 i lit.g) alin.(2) art.145 CP RM”. Respectiv, dup modificare, explicația în cauz are urmtorul conținut: „Dac fptuitorul a încercat s omoare trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.), calificarea se efectueaz pentru fapta de omor svârşit, în conformitate cu lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, i tentativ de omor, dup caz, simplu sau calificat, aflate în concurs”. Nu putem sprijini o asemenea modificare. Ea nu are la baz niciun suport normativ. Astfel, în primul rând, nu este clar: care omor „simplu sau calificat” nu-i gsete consumarea? Considerm c doar infracțiunea prevzut la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM nu-i gsete consumarea. Fundamentarea acestei afirmații o gsim chiar în premisa explicației reproduse mai sus: „Dac fptuitorul a încercat s omoare trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.)...”. În ipoteza examinat, nu poate exista un alt omor – consumat sau neconsumat – care s formeze concurs cu infracțiunea specificat la art.27 i lit.g) alin.(2) art.145 CP RM. Nu poate exista un concurs de infraciuni, când infraciunea are la baz o singur intenție. Or, neconsumarea infraciunii din cauze independente de voina fptuitorului nu ne d motive s disjungem artificial activitatea lui infracional. S crem pe hârtie dou intenii infracionale. Când în realitate, în conştiina fptuitorului, nu a fost decât una singur. În al doilea rând, din explicația în varianta modificat de la alineatul cinci din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012, reiese c ar exista un concurs de intenții infracționale în cazul în care fptuitorul a încercat s omoare trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.). Îns o asemenea abordare intr în vdit contradicție cu alte explicații din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012: „Pentru aplicarea circumstanei agravante prevzute la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, este necesar ca... fptuitorul s manifeste o intenie unic (subl. ne aparine)... de omor a dou sau mai multe persoane... Intenia în cauz se poate realiza simultan în raport cu toate victimele. Îns, este posibil ca intenia de omor a dou sau mai multor persoane s nu se realizeze simultan, ci etapizat, parcurgând mai multe episoade. În acest caz, va fi prezent o infraciune unic (subl. ne aparine ) prelungit de omor, având la baz intenia unic (subl. ne aparine) de omor a dou sau mai multor persoane. Important este ca intenia de omor a dou sau mai multor persoane s se formeze fie pân la omorul a primei victime, fie în procesul de realizare a aciunii (inaciunii) de omor a primei victime. Nu îns dup aceasta. În caz contrar, cele svârşite vor forma concursul dintre dou sau mai multe infraciuni de omor (subl. ne aparine)”. În ultima propoziție precitat, chiar autorii Hotrârii nr.11/2012 recunosc: concursul dintre dou sau mai multe infraciuni de omor poate exista doar atunci când intenia de omor a dou sau mai multor persoane se formeaz dup realizarea aciunii (inaciunii) de omor a primei victime. Nu îns pân la aceasta, nici în procesul de realizare a aciunii (inaciunii) de omor a primei victime. Din aceasta rezult c explicația în varianta modificat de la alineatul cinci din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012 contravine în mod flagrant prevederii de la alin.(2) art.30 CP RM: „Infraciunea prelungit se consum din momentul svârşirii ultimei aciuni sau inaciuni infracionale”. Or, din aceast explicație reiese c infracțiunea prevzut la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM (în cazul în care este o infracțiune prelungit) se consum nu din din momentul svârşirii ultimei aciuni sau inaciuni infracionale, dar înainte de aceasta. Ceea ce nu poate fi acceptat. Or, ignorând voința legiuitorului, instanța suprem ne sugereaz c se substituie acestuia. Arogându-i funcția de creație legislativ prin adoptarea de norme „paralele”, instanța suprem sfideaz principiul separației puterilor în stat i promoveaz nihilismul juridic. Nu în ultimul rând, este de menționat c soluia de calificare, propus în varianta modificat de la alineatul cinci din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012, se bazeaz pe incriminarea obiectiv: se ia în considerare numai aspectul obiectiv al faptei svârşite, fcându-se abstracie de orientarea inteniei fptuitorului. Atunci când fptuitorul îşi propune s lipseasc de via trei persoane, manifestând intenie direct determinat vizavi de acest numr de victime, nu putem afirma c îi era indiferent câte victime vor deceda: una, dou sau trei. Faptul c legiuitorul utilizeaz din motive tehnico-juridice formularea generalizat „asupra a dou sau mai multor persoane”, nu înseamn deloc c şi fptuitorul manifest o intenie generalizat.  Dac intenia este determinat (concretizat) referitor la numrul de victime, iar rezultatul infracional este unul parial, nu putem afirma c calificarea celor svârşite trebuie fcut dup regulile aplicabile unei infraciuni svârşite cu intenie indeterminat (neconcretizat). Ceea ce ne propun autorii, a cror poziie o criticm, este s efectum calificarea în funcie de rezultatul real survenit, ignorând aceea c fptuitorul manifest o intenie determinat (concretizat). Deci, de fapt, ne propun s admitem o excepie lipsit de orice fundamentare. Înelegem confuzia acestor autori, care, probabil, raționeaz în felul urmtor: „fptuitorul doreşte s omoare, de exemplu, zece persoane; din cauze independente de voina lui, decedeaz nou persoane. Şi oare, într-o asemenea situaie, putem s calificm fapta ca tentativ la omorul svârit asupra a dou sau mai multor persoane?” Da, putem. Pentru c suntem în prezena necoincidenei dintre rezultatul râvnit de fptuitor şi rezultatul care s-a produs efectiv. Pentru c s-a realizat doar în parte intenia infracional. Pentru c, indiferent de numrul de victime, latura subiectiv rmâne a fi unul din elementele constitutive, deci indispensabile, ale infraciunii. Aadar, în situația analizat, numai atunci atestm comiterea omorului svârşit a dou sau mai multor persoane în form consumat, când fptuitorul a încercat s lipseasc de via trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru persoane, sau patru din cinci persoane etc.), stabilindu-se c fptuitorul a manifestat intenie direct indeterminat. În opoziie, rspunderea se aplic în conformitate cu art.27 şi lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, în cazul în care fptuitorul a încercat s lipseasc de via trei sau mai multe persoane, dar au decedat numai dou din trei persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.), stabilindu-se c fptuitorul a manifestat intenie direct determinat. În concluzie, propunem abrogarea Hotrârii nr.1/2015 i revenirea la varianta iniial a explicaiei de la alineatul cinci din pct.5.6 al Hotrârii nr.11/2012.