Drept consecinţă a încheierii Primului Război Mondial a fost destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi crearea noilor state naţionale independente, printre care se evidenţiază şi Cehoslovacia. În context teritorial, Statul cehoslovac cuprindea provinciile istorice Boemia, Moravia şi Silezia, la care s-au adăugat Slovacia şi Rutenia, având o suprafaţă de 140.394 km2. La 14 noiembrie 1918, Tomáš Garrigue Masaryk devine primul preşedinte al ţării, care, în 1918-1920, oficial, se numea Republica Ceho-slovacă (RČS), ca formă simplificată numindu-se CehoSlovacia, iar pe parcursul perioadei 1920-1938, ţara purta titulatura Republica Cehoslovacă (ČSR), formula ei scurtă fiind Cehoslovacia. Devenită subiect al relaţiilor internaţionale, Cehoslovacia interbelică a jucat un rol important în asigurarea securităţii regionale în Europa. Mica Înţelegere, iniţiată de ministrul de externe, Edvard Beneš, ca organizaţie de securitate regională, şi-a impulsionat activitatea sa prin convocarea periodică a celor 10 Conferinţe etc.