Exploatarea sării ca parte a vieții cotidiene în cadrul comunităților preistorice. Repere arheologice și abordări pluridisciplinare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1113 34
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-13 19:06
SM ISO690:2012
DIACONU, Vasile. Exploatarea sării ca parte a vieții cotidiene în cadrul comunităților preistorice. Repere arheologice și abordări pluridisciplinare. In: Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare, Ed. 1, 30 octombrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, p. 29. ISBN 978-9975-84-058-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare 2018
Conferința "Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare"
1, Chișinău, Moldova, 30 octombrie 2018

Exploatarea sării ca parte a vieții cotidiene în cadrul comunităților preistorice. Repere arheologice și abordări pluridisciplinare


Pag. 29-29

Diaconu Vasile
 
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ
 
 
Disponibil în IBN: 8 noiembrie 2018



Teza

Resursă polivalentă, sarea a constituit un bun indispensabil comunităților umane preistorice. Pentru zona est-carpatică a Romaniei, in special pe rama submontană, sunt cunoscute importante surse de sare, care se prezintă in special sub forma izvoarelor de slatină. In unele cazuri, in vecinătatea acestor emergențe au fost descoperite și cercetate situri arheologice, a căror existență este strans legată de exploatarea acestui mineral. Deși cercetări sistematice au fost făcute in puține situri (Lunca, Oglinzi, Țolici, Garcina, Cacica, Solca, Cucuieți), datele arheologice au demonstrat amploarea procesului de extracție a slatinei și de recristalizare a sării. Cantitatea mare de ceramică, existența unor vase specializate (brichetaje), urmele structurilor de ardere și a diferitor amenajări ilustrează că unele grupuri umane, din cadrul unor comunități preistorice, desfășurau astfel de activități, cel mai probabil, cu caracter sezonier. Pentru o mai bună cunoaștere a impactului unei astfel de indeletniciri pentru vechile populații, in ultimele două decenii au fost realizate studii pluridisciplinare variate. Prin analize GIS, arheobotanice și fizico-chimice s-au nuanțat foarte mult opiniile care aveau la bază doar datele de ordin arheologic. Astfel, au putut fi identificate anumite strategii de exploatare, au fost delimitate precis siturile arheologice, s-au făcut reconstituiri de mediu pentru diversele etape ale preistoriei și s-au obținut repere de cronologie absolută. Relaționarea datelor obținute in cadrul siturilor legate de exploatarea sării cu cele din așezări contemporane poate contribui la creionarea unei imagini edificatoare in ceea ce privește anumite comportamente umane legate de controlul, exploatarea, valorificarea și importanța economică a acestei resurse.