Resursă polivalentă, sarea a constituit un bun indispensabil comunităților umane preistorice. Pentru zona est-carpatică a Romaniei, in special pe rama submontană, sunt cunoscute importante surse de sare, care se prezintă in special sub forma izvoarelor de slatină. In unele cazuri, in vecinătatea acestor emergențe au fost descoperite și cercetate situri arheologice, a căror existență este strans legată de exploatarea acestui mineral. Deși cercetări sistematice au fost făcute in puține situri (Lunca, Oglinzi, Țolici, Garcina, Cacica, Solca, Cucuieți), datele arheologice au demonstrat amploarea procesului de extracție a slatinei și de recristalizare a sării. Cantitatea mare de ceramică, existența unor vase specializate (brichetaje), urmele structurilor de ardere și a diferitor amenajări ilustrează că unele grupuri umane, din cadrul unor comunități preistorice, desfășurau astfel de activități, cel mai probabil, cu caracter sezonier. Pentru o mai bună cunoaștere a impactului unei astfel de indeletniciri pentru vechile populații, in ultimele două decenii au fost realizate studii pluridisciplinare variate. Prin analize GIS, arheobotanice și fizico-chimice s-au nuanțat foarte mult opiniile care aveau la bază doar datele de ordin arheologic. Astfel, au putut fi identificate anumite strategii de exploatare, au fost delimitate precis siturile arheologice, s-au făcut reconstituiri de mediu pentru diversele etape ale preistoriei și s-au obținut repere de cronologie absolută. Relaționarea datelor obținute in cadrul siturilor legate de exploatarea sării cu cele din așezări contemporane poate contribui la creionarea unei imagini edificatoare in ceea ce privește anumite comportamente umane legate de controlul, exploatarea, valorificarea și importanța economică a acestei resurse.