Crearea unui nou ritual civil, care ar fi putut suplini ritualul religios și pe cel tradițional, a avut loc pe parcursul mai multor decenii in URSS. Imediat după adoptarea decretului privind separarea Bisericii de Stat in 1918 – inregistrarea nașterilor, deceselor, căsătoriilor de către instituțiile religioase a fost lipsită de putere juridică. Procese similare au avut loc in RSSM in anii 1940–1941 și după 1944. Cununii, botezuri și inmormantări cu participarea preotului erau, desigur, ritualizate, dar legale erau recunoscute de către noua putere politică exclusiv actele de stare civilă emise de către organe special constituite pe langă Comitetele Executive Sovietice. Primele ceremonii civile nu pot fi numite ceremonii in sensul complet al cuvantului, ele pot fi desemnate drept „proceduri de inregistrare”. Abia in timpul „dezghețului hrușciovist”, in cadrul dezbaterii privind „omul nou – constructor al comunismului” s-a constatat că este necesar să se ofere cetățeanului sovietic ceva in schimbul sărbătorilor religioase și tradiționale declarate „invechite”. In general, in timpul „dezghețului” calendarul sărbătorilor sovietice s-a constituit, in linii mari, in forma cunoscută pană in 1991. Acesta a fost completat cu „date roșii” principale – de rang unional (aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, ziua de naștere a lui V. Lenin; 9 Mai și altele). Dar au inceput să fie căutate noi sărbători „populare după formă, socialiste după conținut”. Vom observa in RSSM, la inițiativa autorităților din sate, tendința de a renunța la sărbătorile religioase. Conform acestei logici, un șir de sărbători și ritualuri sovietice urmau să inlocuiască pe cele tradiționale „1 Mai” – Paștele, inregistrarea civilă a nou-născutului – botezul, nunta comsomolistă – cununia, „casa nouă” – sfințirea casei, ziua de naștere – ziua ingerului, ziua numelui. S-a reușit in mare măsură inlocuirea Crăciunului din viața publică – cu sărbătoarea sovietică a Anului Nou, cu Moș Gerilă in loc de Moș Crăciun. Au fost introduse sărbătorile: ziua satului, care inlocuia hramul, in orașe ziua străzii, a curții, și ziua orașului. Au fost introduse sărbători de inițiere care erau aproape de activitatea și viața cetățenilor: ziua recrutului, ziua tineretului, inițierea in clasa muncitoare etc. Se menționa că aceste sărbători sunt sovietice și că nu sunt copii ale celor vechi religioase sau tradiționale. Sărbătorile civile instituite umpleau spațiul timpului liber al cetățenilor, necesitatea de ritual și de spectacol al populației. Sărbătorile religioase au fost parțial substituite prin disciplinarea la locul de muncă, marginalizarea bisericii și a rolului ei in societate. Introducerea elementelor tradiționale in cadrul sărbătorilor și ritualurilor sovietice a lărgit intrucatva popularitatea acestora. Cu toate acestea, in cadrul ritualurilor de trecere (naștere, căsătorie, inmormantare) populația rurală deși practica ceremoniile și ritualurile noi, in paralel le practica și pe cele religioase și tradiționale. Aceste ritualuri țin de cele mai sincere sentimente și convingeri ale oamenilor, care nu au putut fi substituite in primele decenii ale puterii sovietice in RSSM.