Intr-un prezent cu o multitudine de intrebări și probleme de rezolvat, in acest timp in alertă care iși dorește totuși un viitor pozitiv, cat mai elevat, științele realiste și umaniste au nevoie și de aportul artei pentru potențarea conștiințelor și aflarea unor răspunsuri edificatoare. Arta, in afara ramurilor ori specificurilor ei, există și ca un substrat al stării de perfecționare din oricare domeniu, realist și umanist, deci ne poate fi oricand intrinsecă, atunci cand străduințele umane redau ori constituie ceva in sens superlativ. Ceea ce formează și asigură evolutiv responsabilitatea și creativitatea pentru valorile de patrimoniu cultural național presupune concomitent arta demersurilor științifice și știința exprimărilor artistice. Acestea pot fi intalnite cu precădere in perioade de specializare patrimonială, prin educație universitară, dar și anterior/ulterior, atunci cand se inițiază/continuă informările/aprofundările cultural–artistice și contactele cu medii muzeale și bunuri patrimoniale, pentru cunoaștere, analizare/prezervare și producere de noi valori. In lucrare se prezintă, din cadrul patrimonial autohton, vechi și nou, o serie de referiri la activități științifice și artistice, de cercetare și de reconstituiri/restaurări, reproduceri/copii, replici/creații iconografice, rezultate in timp ale unor studenți, absolvenți și cadre didactice de la Secția Artă Sacră a Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Romania. Un capitol aparte il constituie ilustrarea conlucrării dintre filologie (sursologie, paleografie, traduceri) și bunurile de patrimoniu in cadrul procesului de catalogare, descriere și restaurare a obiectelor de artă realizate in comunitățile etno-religioase.