Teodor Negară (1943-2006) reprezintă un nume emblematic, adanc incifrat pe firmamentul artei populare neotradiţionale profesioniste din Republica Moldova. Biografia sa de creaţie, calităţile vocale deosebite, repertoriul vast, alambicat stilistic şi plurivalent ideologic, dar şi destinul dramatic de viaţă nu au făcut incă obiectul unei abordări speciale de tip (etno)muzicologic şi antropologic. Moştenitor avizat al tradiţiei folclorice de la baştină (s. Sauca – Ocniţa), talentul nativ al lui Teodor Negară a urmat traiectoria tipică pen tru cariera de „cantăreţ popular profesionist” – o nouă specialitate artistică, canonicizată, acreditată şi tratată de puterea sovietică drept instrument de propagandă politică, reconversie ideologică, actualizare, mediatizare şi patrimonializare a unor valori ale culturii muzicale orale din trecut. Biografia de creaţie a cantăreţului relevă etapele importante in procesul formării profesionale, printre care: 1) preluarea orală, nativă şi timpurie a folclorului rural; 2) cizelarea talentului, concomitent cu şcolarizarea muzicală academică, in contextul instituţiilor de invăţămant de profil; 3) formarea repertoriului de muzică neotradiţională, axată pe principiul simbiozei dintre sursele folclorului autentic şi inovaţiile muzicianului, cantautorului şi versificatorului şcolit; 4) profesarea meseriei de „solist vocal” in cadrul unor orchestre populare profesioniste, sponsorizate de stat. Teodor Negară a debutat ca solist in Orchestra populară şi de estradă a TRM (1966-1970). Ascensiunea şi maturizarea profesională a cantăreţului s-au produs, insă, in orchestra populară profesionistă „Folclor” a TRM (1970-1990), sub bagheta dirijorului Dumitru Blajinu (pană in anul 1984), succedat de Ion Dascăl, Valentin Doni şi Petre Neamţu. Pentru fondurile IPNA „Compania Teleradio-Moldova” Teodor Negară a inregistrat, conform propriilor afirmaţii, „in jur de 480 de cantece” de factură neotradiţională.