Comunicarea de faţă are drept scop introducerea in circuitul ştiinţific a unei icoane conservată in colecţiile muzeale bucureştene. Icoana repictată ce păs trează in campul său imaginea unui model consacrat zugrăvit deasupra altui tip iconografic celebru, atestat mai timpuriu. Este vorba de icoana cunoscută cu numele Maica Domnului din Ahtirka, descoperită in anul 1739 de Vasili Danilov, preotul bisericii Acoperămantul Maicii Domnului din localitatea Ahtirka, gubernia Harkov, Ucraina. Inainte de a o aduce in biserică, il roagă pe un zugrav cu numele Ioan să-i acopere degradările. Şi unul, şi altul ştiau despre actele minunate de vindecare săvarşite in urma rugăciunilor in faţa acestei icoane. Din mărturisirile baronesei von Veidel despre prezicerile Preacuratei pe care le aflase in unul din visele sale, in anul 1748 icoana devine cunoscută şi la Inalta Curte. In anul 1751, după trei ani de investigaţii ale mai multor intamplări miraculoase produse, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse va declara oficial icoana revelată la Ahtirka drept icoană făcătoare de minuni. Din banii donaţi de impărăteasa Elizabeta in anul 1768, in locul de descoperire a icoanei va fi ridicată o biserica din piatră cu hramul Acoperămantul Maicii Domnului. Aici icoana se va păstra pană la inceputul secolului al XX-lea, după care urmele ei se vor pierde pentru o perioadă. Stratul pictural timpuriu reprezintă imaginea Preacuratei descoperită in oraşul Kazan in anul 1579, devenită şi ea ulterior icoană făcătoare de minuni. După cum pare să fie, chipul Maicii Domnului din imaginea timpurie a fost remodelat in imaginea actuală a Fecioarei. Din imaginea Pruncului insă s-a păstrat doar capul, alături fiind pictată Răstignirea Domnului, ce reprezintă un fragment din icoana Maica Domnului din Ahtirka. Textele inscrise in campul icoanei aparţin perioadei de repictare a acesteia. Icoană este insoţită şi de o ferecătura din argint cu ornamente iscusite şi inscripţii semnificative.