Cea mai timpurie atestare cartografică a așezării nistrene Soroca se găsește pe harta lui Claudius Ptolemeu, editată la mijlocul secolului al II-lea. Localitatea apare aici sub numele de Carsidava, fiind situată pe malul raului Tyras. La Carsidava antică s-au referit ilustrul cărturar enciclopedist Dimitrie Cantemir, precum și recenta lucrare științifică elaborată de Ptolemey Workgroup. Incă in anul 1962, V.I. Marchevici a descoperit pe un deal la marginea sudică a or. Soroca, in partea de sus, a așa-numitei stanci a lui Bechir, unde se inalță „Lumanarea Recunoștinței”, o așezare eneolitică Cucuteni-Tripolie (36003050 i.Hr.). Ion Hancu, in 2003, a făcut anumite sugestii despre perioada antică sau evul mediu timpuriu, fapt ce rămane a fi precizat in urma unor eventuale cercetări. Examinarea atentă a imaginilor din satelit, folosirea dronei cu cameră video, prelucrate cu programe Geo informaționale, ne-au dat posibilitatea de a descoperi noi vestigii ale civilizației urbane vechi, ascunse in pămant timp de mai multe secole. In zona centrala a așezămantului vechi se evidențiază o cetate de plan trapezoidal, cu laturi paralele de 280 m și 240 m, celelalte două avand lungimea de circa 175 m. Suprafața ei ajunge la 50 000 m2. In interiorul cetății au fost descoperite cateva structuri. Cea mai mare dintre ele, cu un diametru de 50 m, se află practic in centrul cetății trapezoidale. In exteriorul acestei fortificații sunt alte cinci structuri defensive, paralele, de formă semicirculară, avand o lungime de la 800 m pană la 1500 m. Așadar, sub protecția zidurilor era un teritoriu de 85 ha, precum si o porțiune a malului drept al Nistrului cu o lungime de 800 m. Se pare că anume in acest loc ar fi fost situat orașul antic Carsidava. Următoarele cercetări arheologice ne vor da mai multe detalii despre această construcție.