În manualele de limbi străine, deseori, întâlnim diverse activităţi, care, la prima vedere, ne-ar părea că sunt formulate din perspectiva acţională (TB) şi pot fi numite sarcini, conform definiţiilor date sarcinii, de exemplu, de Willis, însă, nu este întocmai aşa. În acest articol, se face diferenţa dintre activităţile orientate spre însuşirea structurii limbii şi cele concepute din perspectiva acţională (TBL), orientate spre o finalitate, adică îndeplinire a sarcinii, unde limbajul utilizat nu este un scop în sine, ci doar un mijloc. Sunt oferite şi analizate câteva exemple de sarcini şi modalităţi de a transforma activităţile simple în sarcini. Totodată, sunt prezentate criterii reprezentate sub formă de întrebări, după Willis, şi a unei scheme, care ar facilita transformarea unor activităţi în sarcini.