Comme une règle de droit international le droit de l’occupation a trouvé une première consé-
cration exprimer dans deux Règlements annexés à la Convention de La Haye de 1899 ( II )
et 1907 ( IV ) concernant  les lois et coutumes de la guerre sur terre, ensuite ont été développé
et fourni à la Quatrième Convention de Genève de 1949 relative à la protection des civils en
temps de guerre, la Convention de La Haye de 1954 sur la protection des biens culturels en
cas de conflit armé et Protocole additionnel I de Genève de 1977.

Ca normă de drept internațional dreptul de ocupație și-a găsit o primă consacrare expresă în 
 Regulamentul anexă la cele două Convenții de la Haga din 1899 (a II-a) și 1907 (a IV-a) cu
privire la legile și obiceiurile războiului terestru, fiind apoi dezvoltat și prevăzut în Convenția
a IV-a de la Geneva din 1949, cu privire la protecția populației civile în caz de război, în
Convenția de la Haga din 1954 cu privire la protecția bunurilor culturale în caz de conflict
armat și în Protocolul adițional I de la Geneva din 1977.