După cum menționează Elena Rodica Colta că toate lucrurile existente in lumea aceasta, că tot ce se află sub puterea timpului, viaţa omului are şi ea un caracter trecător. Moartea inchide un ciclu, este sfarşitul timpului pămantean al omului, intoarcerea in lumea strămoşilor, generatoare de noi vieţi. Din această perspectivă mitologică, intre naştere, moarte şi renaştere nu exista nici o ruptură. Nimeni nu se poate opri intr-unul din aceste momente. Mişcarea, regenerarea continuă la nesfarşit. Lumea işi are randuiala ei, in care este integrată şi moartea. Mortea, ca un dat firesc al devenirii umane, generează atitudini şi comportamente menite să conştientizeze la nivelul comunităţii apropierea şi acceptarea trecerii in lumea de dincolo. Conform gandirii tradiţionale, este vorba despre o trecere de la o stare (viaţă) la alta (moarte), puternic ritualizată in lumea satului. Comunicarea va fi focalizată, după cum indică şi titlul, aspecte ale obiceiurilor de inmormantare in perioada actuală in unele localități din Republica Moldova. Altfel spus, in aceste localități cercetate au reuşit să conserveze pană azi in scenariul morţii şi al inmormantări unele reminiscenţe arhaice, care ies din canoanele bisericilor, dar care, potrivit gandirii tradiționale, nu pot fi omise, pentru a nu perturba „drumul” celui care iese din lumea aceasta şi intră in lumea de dincolo. Prezentand unele practici, credinţe şi rituri conservate incă parţial de memoria culturală locală, articolul reconstituie implicit nevoia de a conserva acele obiceiuri de inmormantare care s-au mai păstrat pană in prezent.