Una din practicile funerare ale culturii Iamnaia era cea de a acoperi groapa funerară, după depunerea defunctului. Pentru acest ritual era utilizat lemnul sau lespezi de piatră. Acoperămantul din lemn se intalnește mult mai frecvent comparativ cu cel din piatră. Construcțiile din piatră sunt specifice pentru etapa timpurie a culturii, iar cele din lemn și in faza tarzie. Au fost atestate trei moduri de a așeza lemnul deasupra camerei mortuare: intr-un singur rand, perpendicular sau longitudinal ori in două randuri suprapuse. Cea din urmă modalitate se intalnește destul de rar. Lemnul descoperit in mormintele tumulare putea reprezenta barne, pari, butuci sau scanduri. In unele cazuri, deasupra acoperișului au fost observate urme de rug, de așternut vegetal sau lipitură de lut (butucii erau unși cu lut de culoare albă). Pentru a acoperi groapa erau plasate 5-8 barne, in funcţie de dimensiunile gropii funerare. De regulă, purtătorii culturii Iamnaia utilizau pentru a acoperi groapa funerară stejarul (Brinzenii Noi 1/4; Doibani 1/3). Pe fundul gropii au fost surprinse gropi de dimensiuni mici pentru pari verticali de sprijin. Numărul acestora variază: in cazul mormantului 3/5 Vadul lui Isac, in fiecare colț al camerei au fost semnalate 4 gropi, iar in mormantul 25/17 Cazaclia au fost descoperite 8 gropi. In unele dintre ele s-au găsit rămășițe de lemn. Aceasta presupune existența unor construcții speciale, in care erau folosiți pari pentru a susține acoperișul camerei mortuare.