Studiul incearcă să fie prima etapă de evaluare generală a fenomenului demografic din Moldova, cu precădere din judeţele nordice, pornindu-se de la repertoriile arheologice publicate deja, dar şi de la foarte multe informaţii inedite. Deoarece prin cercetarea de teren de multe ori este greu de descoperit material ceramic tipic sec. VI–X, se acceptă inevitabil o marjă de eroare. Se discută şi problema existenţei incă in sec. VI–VII a ceramicii lucrate la roată şi a dispariţiei sale la un moment dat, deoarece acest tip ceramic este şi foarte greu descoperit perieghetic. In continuare se analizează statistic frecvenţa siturilor pe diferite secvenţe cronologice, incepand cu judeţul Suceava (cercetat aproape in totalitate de autor) şi continuand cu judeţele care au publicate deja repertoriile lor arheologice: Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Drept concluzii, dacă pentru sec. VI–VII se constată in mare un grad de locuire relativ egal intre Suceava şi Botoşani, judeţul Iaşi are un număr dublu de situri, iar şi mai la sud, in judeţul Vaslui, numărul aşezărilor se dublează din nou. Pentru cel de-al doilea interval (sec. VIII–X, eventual şi XI), jud. Suceava inregistrează un regres, o injumătăţire(!), Botoşani o dublare faţă de etapa anterioară, Iaşi aproximativ tot o dublare şi Vaslui la fel, o dublare. Cu siguranţă, in viitoarele decenii de cercetare se vor putea aduce noi informaţii pe acest subiect, inclusiv a lămuri mai bine traseul evolutiv al populaţiei est-carpatice in cea de-a doua jumătate a primului mileniu creştin.