Instituția contestării actelor executorului judecătoresc, constituie un subiect de importanță și interes major în cadrul procesului civil. Reglementarea și utilizarea mijloacelor oferite de această instituție, contribuie neîndoielnic la asigurarea unui proces echitabil, la realizarea efectivă a principiilor contradictorialității, egalității și disponibilității procesului civil. Doctrina autohtonă din domeniul procesului civil, chiar dacă nu dispune de o tradiție solidă, totuși, are un anumit fundament consistent, determinat de practica judiciară destul de bogată, care se află într-un continuu proces de uniformizare și perfecționare. Este semnificativă și contribuția modificărilor legislative, operate prin Legea nr. 191, care au determinat un impact semnificativ în realizarea procedurii de contestare a actelor executorului judecătoresc, avantaje sau dezavantaje, care urmează a fi realizate în termen. În particular, vis-á-vis de introducerea sintagmei de „încheiere”, în locul sintagmei „hotărâre”, menționăm că, deși aparent, prin această modificare, legiuitorul a dorit corelarea noțiunii de cerere, care este calificată ca o solicitare a părții, în cadrul unui proces, cu noțiunea de încheiere, care este un act intermediar, emis de către instanța de judecată, până la etapa pronunțării hotărârii, venind să determine locul procedurii de executare, ca fază facultativă a procesului civil. Totuși, această modificare a lăsat loc pentru apariția diferitor ambiguități, care se pot manifesta la etapa judecării acțiunilor privind contestarea actelor executorului judecătoresc.

Dispute of the bailiff’s act is that institution- subject of major importance and interest in the civil process. Regulation and use of means offered by this institution undoubtedly contribute in ensuring a fair trial, an effective realization of the adversarial principle, the equality principle and availability of the civil process’ principle. The local doctrine of civil process, though it does not have a solid tradition, it still holds a consistent foundation, determined by the rather rich judicial case law, which is in a continuous process of uniformity and development. Equally significant is the contribution of the legislative amendments, implemented through Law no. 191/2016, which determined a significant impact in the execution of the procedure for disputing the acts of the bailiff, advantages or disadvantages to be achieved in due time. In particular, regarding the introduction of the phrase „court order” instead of the word „judgment”, we mention that, although apparently through this amendment, the legislator wanted the correlation of the notion of „petition”, which is qualified as a request by the party, within a process, with the notion of „order”, which is an intermediate act, issued by the court, until the issuance of the judgment, determining the place of the enforcement procedure as an optional phase of the civil process, however, this change left room for the appearance of different ambiguities, which may appear at the stage of the examination in court of actions related to dispute of the bailiff’s act.