In a doua jumătate a secolului al XX-lea din seria disciplinelor umanistice se desprinde castelologia (ştiinţa despre castele şi cetăţi), care este perfect compatibilă cu ideea comparatistă. Autorul examinează o noua disciplină istorică, CASTELOLOGIA COMPARATĂ, сare utilizează sistemul ştiinţifico-categorial al arhitecturii comparate. Obiectul de studiu al acestei discipline in statu nascendi il constituie evoluţia arhitecturii militare, privită prin prisma surselor, influenţelor şi paralelismelor. In grupul categoriilor principale intră sursele (primare, secundare, interne, externe ş.a.), influenţele (directe, indirecte), „emiţătoarele”, „transmiţătoarele” şi „receptorii” influenţelor, paralelismele istorice (sincrone) şi anistorice (asincrone), rezistenţele la influenţe şi replicile creatoare. Castelologia comparată modelează procese de geneză şi continuitate, precum şi de acţiune a influenţelor. In anumite intervale de timp poate exista un „echilibru tipologic”, dar odată cu descoperiri noi in domeniul artei militare are loc inlocuirea tipului. Castelologia comparată depăşeşte faza unui studiu paralelologic. Ea este o disciplină autonomă, cu elemente din alte discipline comparate: arhitectură, arheologie, urbanism, artă ş.a. Insă ea are un specific propriu, o fizionomie de neconfundat. Castelologia comparată poate să existe şi să se dezvolte independent, avand ca model intregul patrimoniu universal al arhitecturii medievale de apărare.        

At the second half of the XXth century from some humanitarian disciplines was born castellology (a science about fortresses and castles). It is quite compatible to the idea of comparative method. The author examines the new historical discipline, COMPARATIVE CASTELLOLOGY, which uses the scientific-categorical system of comparative architecture. The subject of this discipline in statu nascendi is the evolution of defensive architecture, examined through a prism of sources, influences and parallels. Sources, direct and indirect influences, senders, intermediaries and addressees of influences, historical (synchronous) and extra-historical (asynchronous) parallels, resistance to influences (stability) and creative replicas are the main categories. Comparative castellology can model processes of genesis and continuity, as well as results of influences. During certain periods of time there could exists a certain „typological balance”, but with new discoveries in military art there appeared some type changes. Comparative castellology is not a simple comparison of parallel phenomena. It can be considered as a special case of comparative architecture, with elements of comparative archaeology, town-planning, arts, etc. But it has a unique character, its own specificity. Comparative castellology can exist and develop independently, having as the main model the global heritage of the defensive architecture.