În studiile de tipologie sunt elucidate diverse probleme ce ţin de universaliile lingvistice, unele dintre care vizează domeniul categoriilor funcţional-semantice, cum ar fi modalitatea, aspectualitatea sau temporalitatea, ce denotă un caracter universal. Elaborate în procesul dezvoltării limbii, ele stau la baza structurilor semantice ale acesteia, asigurându-i funcţio-narea. Modalitatea, menită a dezvălui atitudinea locutorului faţă de realitatea extralingvistică şi faţă de conţinutul mesajului, trebuie analizată multilateral, într-un cadru tipologic. Categoria menţionată este greu de definit, pornind doar de la mijloacele de redare a ei într-un singur idiom, ceea ce solicită îmbinarea demersurilor intra- şi interlingvistic, îndeosebi la demarcarea semnificaţiilor modale. În articolul de faţă vom examina unele aspecte tipologice ale modalităţii, legate de definirea şi clasificarea acesteia.

Different typology studies elucidate issues related of the linguistic universals, some of them points the functional-semantic categories as the modality, aspect or temporality, which denotes a universal feature. Ocurring in the process of language development, they underlay its structures, providing its functioning. The modality, aimed at revealing the attitude of the speaker toward the extra-lingvistic reality and toward the content of the message, has to be analysed multilaterally, within a typological framework. The mentioned category is difficult tom define, if we consider only its rendering means in a single idiom.This aspect requests the combination of intra- and inter-linguistic approaches, peculiarly when the modal significances are delimited.We will examine in this paper some of the typological aspects of modality, relates to its definition and classification.