Specificul unor modalităţi de expresie cinematografică în filmul despre artă: unghiulaţia, cadrajul, iluminatul
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1327 48
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-26 15:29
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
791.43 (190)
Divertisment. Jocuri. Sport (1700)
SM ISO690:2012
OLĂRESCU, Dumitru. Specificul unor modalităţi de expresie cinematografică în filmul despre artă: unghiulaţia, cadrajul, iluminatul. In: Arta , 2015, nr. 2(AAV), pp. 56-65. ISSN 2345-1181.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta
Numărul 2(AAV) / 2015 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136

Specificul unor modalităţi de expresie cinematografică în filmul despre artă: unghiulaţia, cadrajul, iluminatul
CZU: 791.43

Pag. 56-65

Olărescu Dumitru
 
Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 13 iulie 2016


Rezumat

Specificul unor modalităţi de expresie cinematografică în filmul despre artă: unghiulaţia, cadrajul, iluminatul Evoluţia filmului de artă, o categorie deosebită în contextul filmului de nonficţiune, este condiţionată de utilizarea diverselor tehnici şi modalităţi de expresie împrumutate sau adoptate din arsenalul limbajului cinematografic deja afirmat. Spre exemplu, într-un film de artă, creat pe baza operelor plastice, cineaştii cu scopul obţinerii unei noi opere – a celei cinematografice, utilizează aceleaşi procedee ale limbajului cinematografic, cum ar fi unghiulaţia, cadrajul, iluminatul şi altele, dar adoptându-le conform cerinţelor subiectului (pictură, gravură, sculptură etc.), modelându-le la condiţiile estetice şi dramaturgice ale viitorului film. În naraţiunea unui film de artă de o semnificaţie psihologică se pot bucura unghiurile de filmare. Unghiurile (plonjeu, contraplonjeu, travling vertical, cadraj înclinat etc.) exprimă puncte de vedere subiective, diverse atitudini ale cineastului faţă de realitate. Cadrajul constituie selectarea şi organizarea conţinutului cadrului din perspectiva dramaturgiei filmului. Iluminatul creativ s-a afirmat drept un factor decisiv în compunerea expresivităţii şi a plasticii imaginii. Iluminatul artificial şi cel natural se impun la crearea unor efecte dramatice, a impresiei de profunzime şi a atmosferei emoţionale a filmului. Ideile teoretice vor fi argumentate cu opere din filmografia autohtonă şi cea europeană.

The specificity of cinematic expressive ways in movies about art: angle, framing, lighting The evolution of art movies, a specific type of movies in the context of nonfiction ones, is conditioned by the usage of different techniques and ways of expression borrowed or adopted from the arsenal of cinematic language that has already affirmed itself. Let us take for example, an art movie created on the basis of plastic art works. In order to get a new piece of cinematic art, filmmakers use the same tricks of cinematic language such as angle, framing, lighting and other, adopting them, as required by the subject (painting, engraving, sculpture) and modelling them to the aesthetic and dramaturgic conditions of a prospective movie. The angles of shooting are of special importance in the narration of a film about art of psychological significance. Angles (plunge, counter-plunge, vertical travling, angled framing, etc.) can express the filmmaker’s points of view and his various attitudes towards reality. Framing is the selection and organization of the content of a scene from the dramaturgic perspective of the movie. Creative lighting has claimed itself as a decisive factor in the composition of expressiveness and the artistry of image. Artificial and natural lighting are necessary to create dramatic effects, the impression of the depth and the emotional atmosphere of the movie.

Cuvinte-cheie
expresie cinematografică, interpretare, film de artă, film de nonficţiune, unghiulaţie, cadraj,

iluminatul