Fenomen multidimensional, obscur și dificil, umorul a fost de multe ori supus cercetării, însă învățații nu au izbutit să îmbine toate particularitățile și aspectele acestuia într-o definiție consistentă precum și într-o clasificare armonioasă, rămânând la convingerea că acest lucru este imposibil din cauza characterului complex, controversial și relativ al acestuia. Totuși există câteva noțiuni care deși total diferite, reunesc conceptele de “ râs “, “veselie“,“ amuzament “, având la bază efectul comic din ce voalează incongruiențe care se pot scinda formând dihotomii și trihotomii valabile unei noi clasificări. Dat fiind faptul că anterioarele clasificări nu sunt complet acceptabile, prezentul articol are ca obiective elaborarea unei clasificări mai practice reunind noi criterii cu cele propuse anterior precum și ierarhizarea eșantioanelor selectate din romanul lui J.K..Jerome întitulat „Trei într-o barcă”. Identificarea, examinarea și totalizarea celor mai frecvente unități umoristice contribuie astfel coerenței în domeniul umorului narativ atît de valoros creației literare. Îmbinând criteriile „pozitiv/negativ”, “rațional /irațional”, spontan/arbitrar, diminuare a identității personajului sau a mesajului , measj-cuvînt-circumstanțe, se ajunge la concluzia că clasificarea umorului este o sarcină dificilă dar posibilă cu condiția cunoașterii bazelor teoretice a istoriei umorului, unităților figurative și stilistice și, capacităților de analiză, sinteză, clasificare, etc. Ca rezultat am obținut o nouă clasificare iarăși diferită dar aplicabilă studiului de caz selecționat.