Prezentul articol conţine analiza laturii subiective a infracţiunilor prevăzute la art.191 CP RM. Ca rezultat al acestei analize, se ajunge la concluzia că nu poate fi exclusă cu totul posibilitatea manifestării intenţiei subite de a săvârşi infracţiunile prevăzute la art.191 CP RM. De asemenea, se demonstrează că, în cazul infracţiunilor examinate, nu motivul de cupiditate, dar scopul de cupiditate are un caracter obligatoriu. Nu în ultimul rând, se argumentează că lipsa scopului de cupiditate o poate atesta dorinţa făptuitorului de a restitui ulterior bunurile luate, bunuri echivalente sau un alt echivalent al bunurilor victimei; până la această restituire, făptuitorul urmăreşte să folosească temporar bunurile care i-au fost încredinţate în administrare. În prezenţa scopului folosinţei temporare art.191 CP RM nu poate fi aplicat.

This article contains the analysis of the subjective side of the offences set forth in art.191 CP RM. As a result of this analysis, it is concluded that the possibility of sudden manifestation of intention to commit the offences referred to at art.191 CP RM cannot be ruled out completely. It is also demonstrated that, with regard to the examined offences, between the cupidity motive and purpose the cupidity purpose is the one of binding nature. Finally but not least, it is argued that the absence of the cupidity purpose may be designated by the offender’s desire to subsequently return the taken goods or any other equivalent to the victim’s goods; until these are returned, the offender seeks to temporarily use the goods entrusted to his management. In the presence of the purpose for temporary usage, art.191 CP RM cannot be applied.