Autorul abordează una din temele centrale ale riturilor funerare, avвnd o vechime considerabilă și o importanţă majoră pentru оnţelegerea fenomenului „Marii Treceri”. Pe parcursul timpului, „doliul” și „culorile doliului” au fost studiate de mulţi cercetători, motiv pentru care orice contribuţie este mai mult decвt binevenită. Ca formă de exteriorizare a deplвngerii răposatului, doliul are cвteva modalităţi de manifestare. Autorul se concentrează asupra culorilor utilizate оn acest scop, оn special, asupra albului. El conchide că albul – mai mult decвt negrul sau altă culoare din șirul celor analizate – a reprezentat culoarea predominantă a doliului, nu doar оn Romвnia, dar și оn spaţii culturale mai largi.

The author approaches one of the main issues related to the funeral rites, of an impressive age and of great importance in understanding the phenomenon of the Great Passage. In time, mourning and mourning colours have been studied by many specialists; therefore, any contribution within this field is more than welcomed. As a form of exteriorization of the grieving for the dead one, mourning presents several ways of manifestation. The author concentrates on the colours used for this purpose, on white especially. He concludes that white – more than black or other colours within the analyzed range – has represented the prevailing colour of mourning, not only in Romania, but also in more wider cultural areas.