This article argues that the return of world history, as a genre of historical research within the context of globalization, facilitates the emergence of transcultural memory. In order to define the nature of this particular mnemonic process, the inquiry resorts to Wolfgang Welsch’s concept of “transculturality”. Welsch has defined transculturality in terms of the interpenetration of cultures and their emergence from one another, as well as their entanglement with each other, with hybridization as a resulting feature. Further, the analysis employs Felipe Fernбndez-Armesto’s concept of “shift of initiative”, Jared Diamond’s bio-geographical outlook on history, as well as John and William McNeill’s concept of “interactive networks”. The discussion applies these theoretical tools to one concrete example: the “translatio imperii” (transfer of rule). This example concerns the memory of ancient Rome and its uses for political and religious legitimacy in the case of Constantinople (New Rome), Moscow in the 17th century and subsequent periods (“The Third Rome”) and in the case of the European Community, as used by Romano Prodi in 1999. The sources are situated in a transcultural context and examined as piece of evidence that entail not only stating claims but also achieving deeds legitimized by transcultural memory.

Articolul de faţă argumentează că revenirea istoriei universale, ca gen de cercetare istorică оn contextul globalizării, facilitează apariţia memoriei transculturale. Pentru a defini natura acestui proces mnemonic deosebit, analiza recurge la conceptul de “transcultură” al lui Wolfgang Welsch. Welsch definește acest concept ca o оntrepătrundere de culturi, urmată de re-apariţia, precum și combinarea lor, rezultвnd astfel оn hibridizare. Оn plus, analiza foloseşte conceptul lui Felipe Fernбndez-Armesto de “modificare de iniţiativă”, perspectiva bio-geografică a lui Jared Diamond asupra istoriei, precum şi conceptul istoricilor John si William McNeill de “reţea interactivă”. Discuţia aplică aceste concepte asupra unui exemplu concret: “translatio imperii” (transferul de putere). Acest exemplu se referă la amintirea Romei antice și оntrebuinţarea ei оn scopuri de justificare politică și religioasă оn cazul Constantinopolului (Noua Romă), Moscovei – оn secolul al 17-lea și anumite perioade ulterioare (“A Treia Romă”), precum și оn cazul Comunităţii Europene, așa cum a fost folosită de Romano Prodi оn 1999. Izvoarele sunt situate оntr-un context transcultural și examinate ca dovezi care nu stabilesc doar anumite puncte de vedere, ci și realizează rezultate concrete, justificate de memoria transculturală.