Operaţiile pe inimă deseori se asociază cu dezvoltarea sindromului de răspuns inflamator sistemic. Acest fenomen este variabil clinic şi poate fi determinat în condiţii de laborator prin aprecierea indicilor principali de inflamaţie, cum sânt - complementul, citokinele şi factorii de adgezie. Luând în consideraţie că sindromul inflamator poate afecta organele majore, în ultimul timp are loc dezvoltarea vertiginoasă a strategiilor antiinflamatori având ca scop diminuarea răspunsului inflamator sistemic. Scopul acestui articol este de a sistematiza literatura mondială recentă consacrată problemei sus numite. În particular, sânt elucidate efectele antiinflamatori a by-pass-ului aortocoronarian fără circulaţie extracorporală (CEC), hemofiltrarea, filtraţia leucocitară, utilizarea corticosteroizilor, aprotininei, inhibitorilor fosfodiesterazei , dopexaminului, H2 antagonişti, şi blocatorilor enzimelor de conversie.

It’s generally accepted that cardiac surgery is frequently associated with the development of systemic inflammatory response. This fhenomenon is very variable clinically, and can be detected by measuring plasma concentrations of certain inflammatory markers. Complement component, cytokines and adhesin molecules are examples of these markers. Systemic inflammation can be potentially damaging to major organs. Several anti-inflammatory strategies have been used in recent years, aiming to attenuate the development of systemic inflammatory response. This article summarizes recently published literature concerning the use of anti-inflammatory techiques and farmacological agents in cardiac surgery. In particular, the anti-inflammatory effects of off-pump surgery, leucocyte filtration, corticosteroids, aprotinin, phoshodiesterase inhibitors, dopexamine, H2 antagonists and ACE inhibitors are reviewed. The overall conclusion is that although certain strategies reduce plasma levels of inflammatory mediators, convicing evidence of sugnificant clinical benefits is yet to come.