În acest articol este prezentat un număr relativ mare de izvoare, ce se referă la centrul de imigrare al armenilor din Chilia (Dunărea de Jos). Locul principal printre acestea îl ocupă 12 epitafuri databile în anii 1646-1765. Pietrele funerare, în număr de 12, s-au aflat înăuntrul şi în afara bisericii Sf. Nicolae, construită în anul 1648 de domnitorul Moldovei Vasile Lupu. Cinci dintre ele, împreună cu epitafurile, s-au păstrat până în zilele noastre: trei la biserică, iar două în muzeul local. Trei pietre funerare dintre cele cinci au fost descoperite nu de mult. Restul, şapte pietre funerare şi epitafurile lor, sunt cunoscute exclusiv din diferite publicaţii. Analiza materialului prezentat arată că persoanele menţionate în epitafuri nu se numără printre urmaşii acelor locuitori armeni ai Chiliei, care s-au stabilit aici în secolele XI-XV. Aceştia constituiau deja a doua şi a treia generaţie de armeni, veniţi aici din diferite părţi ale Armeniei istorice, posibil, din Persia, în primele decenii ale secolului XVII. Putem constata că armenii nou-veniţi îşi înmormântau defuncţii lângă biserica Sf. Nicolae şi în interiorul ei, imediat după construcţia ei în 1648 şi, posibil, până la plecarea lor în Grigoriopol în anul 1792. Epitaful din 1648 ne dă posibilitatea să afirmăm despre existenţa unor înmormântări armeneşti chiar şi în timpul construcţiei bisericii.Acest fapt indică anumite relaţii ale bisericii cu armenii veniţi în secolul XVII şi confi rmă afirmaţiile lui N. Kleeman că armenii din Chilia aveau două biserici.

The article uses a rather large number of sources concerning Armenian resettlement center in Kiliya (Danube Delta, in the Bessarabian historic district of Budjak). Most of them are presented by Armenian epitaphs, in total twelve ones, dated to 1646-1765 years. Twelve tombstones, carrying them, were located inside the church of St. Nicholas in Kiliya and possibly in its environment as well. Five of them, together with epitaphs are preserved to our times: three in the church garden and two in the Kiliya museum. Three of these five tombstones were discovered recently, and their epitaphs are new-found sources. Two others had been published earlier. The remaining seven tombstones and there epitaphs are known only from various publications. The analysis of these twelve epitaphs reveals that the persons, mentioned in them, in their vast majority were the representatives of the second or third generation of the Armenians, who migrated here from various places of Historical Armenia, and even, perhaps, from Persia in the early decades of the XVII century. So they had no relation to the old Armenian inhabitants of Kiliya, settled here earlier – in the course of the XI-XV centuries. The sources come to prove that the last ones had a church of St. Virgin (now the location is unknown), which existed up to the very beginning of the XIX century. So we have to admit that the newly arrived Armenians made burials in the church of St. Nicholas and round it right after its construction in 1648 by the Moldavian ruler Vasile Lupu and, presumably, until their leaving for Grigoriopol in 1792. The epitaph dated 1646 suggests a burial made even during the construction of the church. The said indicates a direct relation of the last to the newly arrived Armenians and finds confirmation in N. Kleeman’s information (the 60-s of the XVIII century) that the Armenians had two churches in Kiliya.