Articolul analizează posibilităţile filmului de animaţie în reflectarea unor realităţi metafizice şi de expunere a lumii interioare în întreaga sa complexitate. Chiar în debuturile artei cinematografice, începând cu trucurile lui George Méliès, сăutările avangardiştilor de noi mijloace de expresie, a unui nou limbaj, ce ar oferi modalităţi inedite de reproducere a celor mai diverse trăiri, senzaţii şi stări psihologice, animaţia se impune prin posibilităţile sale nelimitate comparativ cu celelalte genuri de artă audiovizuală în deformarea, descompunerea, compunerea şi crearea unor (meta)realităţi. Pentru a prezenta misterul unor universuri suprarealiste sau lumea stărilor interioare ale individului, regizorii apelează adesea la natura sintetică a filmului de animaţie, combinând ingenios secvenţele animate cu cele ale filmărilor reale (Alan Parker în Pink Floyd The Wall, Andrei Hrjanovski în Peisaj cu enupăr (Пейзаж с можевельником), Un motan şi jumătate (Полтора кота), O cameră şi jumătate sau călătorie sentimentală (Полтора комнаты или сентиментальное путешествие на родину) etc.). Animaţia concurează cu succes nu numai la elucidarea mesajului filmului de ficţiune, dar în special, al celui documentar şi anume în prefigurarea universului spiritual al personajelor. În acest context, se impun experimentele regizorilor în domeniul animaţiei pentru a reda lumea visurilor (Waking Life, 2001 de Richard Linklater), memoria individuală şi cea colectivă (Waltz with Bashir, 2008, de Ari Folman), monologul despre viaţa şi moartea unui personaj concret (Crulic – drumul spre dincolo 2011, de Anca Damian) etc. Animaţia contemporană este un fenomen aparte ce continuă să fie valorificat sub diverse aspecte stilistice, din perspectiva diverselor tehnici şi metode de animare şi a conceptelor ideatice.

The article analyzes the possibilities of animated film in the reflection of metaphysical realities and exposure to the inner world in all its complexity. Even in the debuts of cinematographic art, beginning with tricks of George Méliès, avangardists seeking of new means of expression, of a new language, that would provide novel ways of reproducing the diverse experiences, feelings and psychological states, animation requires by its unlimited possibilities compared to other genres of audiovisual art in deformation, decomposition, composition and creation of (meta) realities. In order to present the mystery of surreal universes or inner world of the individual states, filmmakers often resort to synthetic nature of animated film, combining cleverly animated sequences with those of the real filming (Alan Parker in Pink Floyd The Wall, Andrei Hrjanovski în Peisaj cu enupăr (Пейзаж с можевельником), Un motan şi jumătate (Полтора кота), O cameră şi jumătate sau o călătorie sentimentală (Полтора комнаты или сентиментальное путешествие на родину) etc.). Animation competes successfully not only at elucidation of fiction film message, but especially of the documentary film and in foreshadowing of spiritual universe of characters. In this context, the experiments in the field of animation of stage directors to play world of dreams (Waking Life, 2001, by Richard Linklater), individual and collective memory (Waltz with Bashir, 2008, by Ari Folman) the monologue about the life and death of a concrete character (Crulic – drumul spre dincolo, 2011, by Anca Damian) etc. Contemporary animation is a special phenomenon that continues to be utilized in various stylistic aspects, from the perspective of diverse techniques and animation methods and ideational concepts.