După trecerea a aproape douăzeci de ani de la obţinerea independenţei, Republica Moldova rămîne încă o ţară divizată. Cu sprijin străin, în stînga Nistrului s-a reuşit, aproape cu acelaşi succes ca şi în Republica Moldova, să se creeze structuri şi instituţii de stat şi să se exercite controlul asupra teritoriului şi populaţiei. Conducerea separatistă de la Tiraspol, susţinută iniţial de Armata a 14-a sovietică, iar apoi primind sprijin moral, financiar şi politic din Rusia, a proclamat mai întâi o „Republică Sovietică Socialistă Autonomă Transnistreană”, iar mai tîrziu, la 2 septembrie 1990, a declarat şi independenţa acesteia. Acest articol va încerca să verse lumină asupra dreptului la educaţie în pretinsa „RMN” şi va demonstra gravitatea îngrădirii sistematice a acestui drept. Elucidarea politicilor „RMN” faţă de copiii „românilor”, adică faţă de acei copii care preferă să studieze folosind în procesul de învăţământ grafia latină, în raport cu „moldovenii” (cei care folosesc grafia chirilică), este o chestiune complicată şi agravată de faptul că autorităţile separatiste neagă vehement existenţa oricăror încălcări ale dreptului la educaţie. Acţiunile autorităţilor separatiste afectează mii de individizi şi în timp ce prima generaţie a celor care sunt percepuţi ca „duşmani interni” sau „coloana a cincea” este pe cale de a absolvi şcoala, această chestiune rămîne voit obscură şi confuză chiar şi pentru cei iniţiaţi. S-ar părea că toţi, cu excepţia victimelor, s-au împăcat cu destinul. Autorii argumentează că violarea drepturilor omului de către entităţile nerecunoscute, inclusiv dreptul la educaţie, trebuie să constituie o preocupare nu doar a statelor care se confruntă cu separatismul, dar şi a întregii comunităţi internaţionale. Noi credem că chiar şi într-o lume mai puţin ideală, impunitatea cu care autorităţile separatiste trec cu vederea normele acceptate de comportament trebuie să fie suscectibilă de sancţiuni. Mai mult, regimurilor care încalcă standardele în materie de drepturi ale omului trebuie să li se transmită mesajul că însuşi comportamentul lor neagă a priori orice aspiraţii de statalitate.

After the passage of nearly twenty years since its independence, Moldova still remains a divided country. With the foreign support Transnistria succeeded almost as successfully as Moldova in creating of state structures and institutions and in exercising control over the territory and population. Tiraspol separatist leadership, supported initially by the Soviet 14th Army and then receiving moral, financial and political support from Russia, first proclaimed a “Transnistria Autonomous Soviet Socialist Republic”, and later, on 2 September 1990 also declared its independence. This article will attempt to shed light on the right to education in the alleged “NMR” and demonstrate seriousness of systematic encroachment of this right. Elucidation of “NMR” policies towards the “Romanians” children, meaning the children who prefer to study using latin script, in relation to “Moldovans” (those that use Cyrillic script) is a complicated matter which is aggravated by the fact that separatist authorities vehemently deny existence of any violations of the right to education. The actions of the separatist authorities affects thousands of persons and while the first generation of those who are perceived as “internal enemies” or “fifth column” is about to graduate school, this issue remains deliberately obscure and confused even for those who are initiated. It would seem that all except the victims were reconciled with the destiny. The authors argue that violation of human rights by the unrecognized entities, including the right to education, should be a concern not only of States which are faced with separatism, but also of the entire international community. We believe that even in a less than ideal world, the impunity with which the separatist authorities overlook the accepted norms of behavior must be liable to penalties. Moreover, for regimes that violate standards of human rights should be send the message that their behavior a priori denies any aspirations to statehood.