Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
744 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2021-08-12 08:15 |
SM ISO690:2012 DIMIN, Natalia, BIVOL, Veronica. Aspecte privind respectarea dreptului la educaţie in regiunea transnistreană. In: Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM: ştiinţe juridice, 2012, nr. XII(1), pp. 126-134. ISSN 1857-0976. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Anale ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al RM: ştiinţe juridice | ||||||
Numărul XII(1) / 2012 / ISSN 1857-0976 | ||||||
|
||||||
Pag. 126-134 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
După trecerea a aproape douăzeci de ani de la obţinerea independenţei, Republica Moldova rămîne încă o ţară divizată. Cu sprijin străin, în stînga Nistrului s-a reuşit, aproape cu acelaşi succes ca şi în Republica Moldova, să se creeze structuri şi instituţii de stat şi să se exercite controlul asupra teritoriului şi populaţiei. Conducerea separatistă de la Tiraspol, susţinută iniţial de Armata a 14-a sovietică, iar apoi primind sprijin moral, financiar şi politic din Rusia, a proclamat mai întâi o „Republică Sovietică Socialistă
Autonomă Transnistreană”, iar mai tîrziu, la 2 septembrie 1990, a declarat şi independenţa acesteia. Acest articol va încerca să verse lumină asupra dreptului la educaţie în pretinsa „RMN” şi va demonstra gravitatea îngrădirii
sistematice a acestui drept. Elucidarea politicilor „RMN” faţă de copiii „românilor”, adică faţă de acei copii care preferă să studieze folosind în procesul de învăţământ grafia latină, în raport cu „moldovenii” (cei care folosesc grafia chirilică), este o chestiune complicată şi agravată de faptul că autorităţile separatiste neagă vehement existenţa oricăror încălcări ale dreptului la educaţie. Acţiunile
autorităţilor separatiste afectează mii de individizi şi în timp ce prima generaţie a celor care sunt percepuţi ca „duşmani interni” sau „coloana a cincea” este pe cale de a absolvi şcoala, această chestiune rămîne voit obscură şi confuză chiar şi pentru cei iniţiaţi. S-ar părea că toţi, cu excepţia victimelor, s-au împăcat cu destinul. Autorii argumentează că violarea drepturilor omului de către entităţile nerecunoscute, inclusiv dreptul la educaţie, trebuie
să constituie o preocupare nu doar a statelor care se confruntă cu separatismul, dar şi a întregii comunităţi internaţionale. Noi credem că chiar şi într-o lume mai puţin ideală, impunitatea cu care autorităţile separatiste trec cu vederea normele acceptate de comportament trebuie să fie suscectibilă de sancţiuni. Mai mult, regimurilor care încalcă standardele în materie de drepturi ale omului trebuie să li se transmită mesajul că însuşi comportamentul lor neagă a priori orice aspiraţii de statalitate. |
||||||
|