The study of 74 cases of patients with mitral valvular heart disease, aged between 35 and 75 years was performed with the determination of renin serum activity (RSA), angiotensin II (AII), aldosteron (ALD) and vasopressin (VP) in blood. The patients were divided in two groups – first group the patients with middle age of 48 ± 1,3 years and second one with middle age of 64,2 ± 1,1 years. Mitral valvular heart disease with the prevalence of mitral stenosis (MV>S) was established at 49 patients and 25 subjects with mitral valvular heart disease the prevalence of mitral insufficiency (MV>I) was found. The values of RSA, AII, ALD, VP were compared at patients with different ages, type of mitral valvular heart disease, heart failure stage and initiated treatment. We concluded that the values of RSA, AII, ALD and VP at patients with mitral valvular heart disease at different ages do not differ veridical, except 60 – 75 old ages. With the progression of chronic heart failure, this neurohormonal parameters increase substantially, except patients with mitral disease with the prevalence of mitral stenosis (MV>S), at which RSA were authentically higher than subjects with MV > I. Dramatically increased renin serum activity can be fatal for patients with advanced heart failure. The administration of such drugs as B – blockers, calcium antagonists and IEC is clinically beneficial.

La 74 de bolnavi cu valvulopatii mitrale asociate în vîrstă de la 35 pînă la 75 ani s-a studiat activitatea reninei în plasmă (ARP), concentraţia angiotensinei II(AII), aldosteronului (ALD) şi vasopresina (VP). Toţi pacienţii au fost împărţiţi în 2 loturi : 35 de bolnavi cu vîrstă pînă la 59 ani ( vîrsta medie 481,3 ani) şi 39 pacienţi cu vîrsta de la 60 pînă la 75 ani (în medie 64,21,1 ani). Valvulopatie mitrală asociată cu prevalenţa stenozei (VMS) a fost diagnosticată la 49 de pacienţi şi la alţi 25 s-a constatat valvulopatie mitrală asociată cu prevalenţa insuficienţei mitrale (VMI). S-au studiat indicii hormonali (ARP, AII, ALD şi VP) în funcţie de vîrsta pacienţilor, tipul de asociere al VM, stadiul de insuficienţă cardiacă şi tratamentul modern. S-a costatat că indicii ARP, A II, LD şi VP la pacienţii cu VMA de diferite vîrste nu se deosebesc veridic în funcţie de vîrstă, cu excepţia unei creşteri moderate ale ALD şi VP la bolnavii de 60-75 de ani. Cu avansarea stadiului de ICC, toţi parametrii neuroumorali cresc semnificativ, cu excepţia pacienţilor cu VM> S, la care ARP este autentic mai mare comparativ cu VM>I. Creşterea a ARP şi a ALD de 3-4 ori mai mare comparativ cu norma la pacienţii cu ICC refractară de st. IV poate fi fatal pentru pronosticul vieţii bolnavilor. Administrarea suplimentară a vasodilatatoarelor, inhibitorilor enzimei de conversie, β adrenoblocantelor, antagoniştilor de aldosteron la diferite etape în tratamentul ICC este benefică, atît din punct de vedere clinic, cît şi longivitatea vieţii bolnavilor.