The history of knowledge seems to have been subject to an almost obsessive need of every human being: to recover their roots. Currently, this obsession can locate in what is called «the science of complexity» (Cohen) and «the science of totality» (Hawking), both supporting the same cardinal idea, namely: the «Essential Unity», which defines the relationship between man and macro- and microcosm, and also the relationship between different hierarchical levels of reality (physical, biological, psychological, social, etc.). Any (axiological) knowledge is based on the ability of human significance, the semiotic function allowing it to reflect the world through its signs. This is why metalanguage of semiotics is the most appropriate one for the research of major the historical types of knowledge, by which man signified his connection to the cosmos. In order to describe in an unified way the multitude of particularities of this relationship as language-object of the present research, the prerequisite is to establish a reference archetype: the light, transpersonal matrix which unites the creative spirit of man of all times and places.

Istoria cunoaşerii pare a fi fost supusă unei nevoi aproape obsesive a oricărei fiinţe umane: aceea de a-şi recupera originile. În prezent, această obsesie se poate localiza în ceea ce se numeşte «ştiinţa complexităţii» (Cohen) şi «stiinta totalităţii» (Hawking), ambele susţinând aceeaşi idee cardinală, şi anume: «Unitatea Esenţială», care defineşte relaţia omului cu macro şi microcosmosul, ca şi relaţia dintre diferitele niveluri ierarhizate ale realităţii (fizic, biologic, psihic, social etc.). Orice cunoaştere (axiologică) se fundamentează pe capacitatea de semnificare a fiinţei umane, funcţia semiotică permiţându-i să reflecte lumea prin semnele sale. Acesta este motivul pentru care metalimbajul semioticii este cel mai adecvat pentru cercetarea principalelor tipuri istorice de cunoaştere, prin care omul a semnificat legatura sa cu cosmosul. Pentru a descrie într-o manieră unitară multiplele particularităţi ale acestei legături ca limbaj-obiect al cercetării de faţă, condiţia necesară este de a stabili un arhetip de referinţă: lumina, matricea transpersonală care unifică spiritul creator al omului din toate timpurile şi locurile.